Poezia se construieste intr-un sistem al alternantelor pozitive, figura fiintei iubite fiind reflectata de oglinda:

"Oglinda cand ti-ar arata
intreaga frumusetea ta,
atunci si tu, ca mine,
Te-ai inchina la tine."

Femeia este privita ca un obiect de arta, ca un idol al vremurilor noi:

"N-ar fi mijloc sa te privesti
asemenea dupa cum esti
Si idololatrie
Sa nu-ti aduci tu tie."

Oglinda devine un instrument magic de reflectare a intregului, a omului aflat in cautarea unei noi forme de absolut:

"Ochii in ea cand ti-i arunci
Da tot sa-ntuneca atunci
Si da te si arata
Iar nu adevarata."

u1r1417ud86kvy
apele oglinzii sunt insa inselatoare:


"D-aceea nu da crezamant
Oglinzii, ce cu scazamant
iti face-nsalaciune
Si tot minciuni iti spune.

Ci cata esti sa stii, da vrei,
Da crezamant ochilor miei,
Fiindca nu te-nsala
Nici fac vreo gresala_;" Ochii sunt adevarata oglinda a sufletului, ideala pentru chipul iubitei:

"in ei cata sa te vezi
intocma pa cat luminezi
Si d-ntr-a lor vedere
Vezi cata ai putere.

Crede-i saracii cand iti spun
Ca numai tie sa supun
Si ca le esti din fire
a lor dumnezeire."


Teme ale poeziei "Oglinda cand ti-ar arata"
. Oglinda, instrument magic de reflectare a sufletului.
. Puterea magica a oglinzii fermecate de a schimba fiinta umana .