"Poezia
viitorului" e un articol programatic aparut in revista "Literatorul", nr. 2 din 1892, in care Macedonski isi expune in mod transant opiniile
cu privire la curentele literare aparute la orizont, simbolismul
si instrumentalismul. Desi asocierea aceasta ar putea trezi
scepticismul opiniei critice, simbolismul, crede mentorul "Literatorului", este un curent care se impune triumfal, fiind "ultimul cuvant
al geniului omenesc":
"Cu toate acestea, astazi cand simbolismul
numara geniuri ca Baudelaire, ca belgianul Maeterlinck, ca Mallarmd,
ca Josephine Peladan, ca Moreas si altii, simbolismul, fie el in proza,
fie in versuri, fie el numit decadentism sau cum se va voi, pare in
ajun sa triumfe."
Macedonski identifica in epoca doua directii
importante in simbolism: muzicalitatea (promovata de Paul Verlaine),
si simbolul, care trebuie sa creeze sugestia, sa asocieze, prin "corespondente", o anumita stare de spirit unei situatii.
Pentru
a fi inteles, termenul este explicat din punct de vedere etimologic
si semantic. Denumirea de simbolism vine din grecescul symbolon,
care numeste modul in care exprimarea prin imagini duce la nasterea
ideilor. Crucea e un simbol complex, sugerand "o imagine infatisata
inteligentei, spre a reaminti suferintele lui Iisus", faunul este
simbolul lubricitatii, albeata crinilor exprima inocenta. Uneori imaginile
sunt create prin sunete, ducand la instrumentalism, considerat de poet
tot un simbolism, cu deosebirea ca "sunetele joaca in instrumentalism
rolul imaginilor".
Alte opere la romana, dar Necategorisite |
Politica de confidentialitate |