Poezia este, intr-un stil lapidar, telegrafic, ironic, cronica unor "lectii deschise" ale profesorului de franceza, autorul insusi in banala ipostaza didactica, preocupat de multe si variate aspecte ale instrumentarului pedagogic:

"Instrument multilateral cu grija lipesc
cartea alb-galbuie de catalog etamina motive populare."

Ideile sunt absconse, supuse unui flux al mempriei care scoate la suprafata secvente fulgurante dintr-un vertij pedagogic fara inceput si fara sfarsit:

"copiii astia au niste parinti minunati artizanatul local
exporta in japonia sua germania etc. e drept
ii cam bat ii pun la ranit la cartofi."

Din vina parintilor, facuti "la betie", copiii nu sunt lasati la scoala. Singura logica a poeziei este situarea subiectului la sfarsitul versurilor:

"aceasta-i sarcina mea ce sigur suna blachiul
pe betonul proaspat spalat nobila misiune
pluteste ca o aureola pe fruntea tot mai inalta bonjour mes eleves

bonjour camarade professeur..."

. Munca profesorului se diversifica: trebuie deschis instrumentul "alb-galbui", la pagina 13, in timp ce se administreaza elevilor unele corectii stimulatoare, reprezentate de poet prin interjectia "jap":

"instructie si educatie zicea grasul ala terorizant jap
cam demagog dar avea jap dreptate avem
o datorie de onoare tourner
a se invarti jap a se invarti dragul meu pune mana pe carte
si nu te ranji la mine jap ha ha nu scrie in frunte."


Despartirea profesorului de clasele sale se face intr-o atmosfera de entuziasm:

"au revoir camarade professeur uaiiiii ce entuziasti
sunt tinerii astie cata energie blacheul suna
cristalin pe betonul proaspat spalat".

Munca didactica nu este insa rasplatita pe masura succesului: finantistii sistemului "prosti prosti prosti" nu au adus iarasi banii de salariu.


Ca ultim gest al scenariului didactic, catalogul este lasat sa cada "in gura stirba si neagra
a servietei diplomat 314 la munte sau la mare in
orice-mprejurare."