Imaginea unei lumi populate de prosti si de nebuni se reia in fabula "Despre prostie iarasi", intr-o insiruire de zicatori si de proverbe, care se continua firesc, armonizate printr-o tema comuna:

"Ce mi-e prostul, ce mi-e nebunul!
Ce mi-e Rada Baba, ce mi-e Baba Rada!
Ia pe unul de picioare si loveste pe celalalt in cap.
Cine se apuca sa invete pe nerod nu se osibeste de nebun.
Prostul invata barbierie la capul tau.
ii dai un ban sa te raza si doi sa te lase.
Cu nebunul sa nu-ti pui nici in clin, nici in maneca.
El nu stie ce e laie nici ce e balaie."



Nebunul si prostul sunt cele doua personaje negative prototipale ale lumii, ale caror portrete definitorii sunt cuprinse in textele concentrate ale proverbelor, numite de Homer "cuvinte inaripate", pentru puterea lor de a strabate veacurile si de a trece de la un popor la altul.

Observatia lucida si acida asupra celor doua caractere este insotita de un umor adiacent, proverbele exprimand toata gama de reactii a omului intelept fata de manifestarile prostului si ale nebunului: ironie, sarcasm, speranta in indreptare, resemnare senina in fata raului, acceptarea lumii in intregul ei, cu echilibrul fragil intre bine si rau. Anton Pann are astfel marele merit de a medita, reiterand si fixand in scris intelepciunea colectiva a umanitatii, asupra marilor probleme ale vietii.