Barbu Fiindoianu
(1898-1944). Eseist si poet. Debuteaza in revista "Valuri"
(1914) si publica primul volum de poezii, "Tagaduinta Iui Petru", in 1918. Face parte din cenaclul "Sburatorul" si colaboreaza
la reviste ca "Viata noua", "Rampa", "Sburatorul
literar".
In 1922 publica un volum de eseuri "Imagini si
carti din Franta", iar in 1930 publica volumul "Privelisti".
Scrie si in franceza sub numele de Benjamin Fondane. Se angajeaza
si la studiourile Paramount. in 1928 publica "Trois cine-poemes".
Din calatoriile in argentina rezulta volumele de poezii "Ulysse"
(1933) si "Titanic" (1937). Participa ia al doilea
razboi mondial in calitate de cetatean francez, in anii 1939-1940.
Este arestat de Gestapo si gazat la auschwitz.
Tinutul
Hertei, din nordul Moldovei, ii produce lui Barbu Fundoianu imaginea
targurilor de altadata, invaluite in praf, in ploi lungi de toamna,
din care se ridica nelinisti de sorginte expresionista. O tristete adanca
se cladeste in poemul "Herta", prima parte configurand spatiul
in care eul liric descopera o vitalitate elementara ce isi urmeaza neabatuta
traseele inscrise in mecanica astrala:
"in targ miroase-a ploaie,
a toamna si a fan.
Vantul nisip aduce, fierbinte, in plaman,
si fetele
asteapta in ulita murdara
tacerea care cade in fiecare seara,
si factorul,
cu gluga pe cap, greoi si surd."
Tabloul unei naturi cu seve vitale
ascunse, subterane, se accentueaza prin imaginea unei lumi provinciale:
"Carute fugarite de ploaie au trecut,
si linistea in lucruri de
mult mucegaieste.
in case oameni simpli vorbesc pe ovreieste."
Imaginea
suprarealista a unei lumi ce clocoteste in adancuri este data de aglomerarea
vietuitoarelor, personificate:
"Gaste, cu pantofi galbeni, vin
lent dupa-un zaplaz;
auzi cum ploaia stinge
fanarele
cu gaz,
cum invecheste fainza in clopote de-arama,
auzi tacerea lunga
si gri care e toamna
si diligenta care vine din Dorohoi."
Poezia
ne transpune intr-un mediu arhaic, amintind de tacerile anterioare erei
tehnice, in care linistea orasului era rar tulburata de artefactele
civilizatiei.
Cirezile
de boi se desprind dintr-o imagine bucolica traditionala, minata de
zgomote infernale ce apar pe neasteptate intr-o lume presupusa a linistii
patriarhale:
"Pustiu, din ses, se urca cirezile cu boi,
si cum
mugesc, cu capul intors, de parc-ar suge -
cu ochii rosii, targul,
cuprins de spaima, muge."