Barbu Fiindoianu (1898-1944). Eseist si poet. Debuteaza in revista "Valuri" (1914) si publica primul volum de poezii, "Tagaduinta Iui Petru", in 1918. Face parte din cenaclul "Sburatorul" si colaboreaza la reviste ca "Viata noua", "Rampa", "Sburatorul literar".

In 1922 publica un volum de eseuri "Imagini si carti din Franta", iar in 1930 publica volumul "Privelisti".

Scrie si in franceza sub numele de Benjamin Fondane. Se angajeaza si la studiourile Paramount. in 1928 publica "Trois cine-poemes".

Din calatoriile in argentina rezulta volumele de poezii "Ulysse" (1933) si "Titanic" (1937). Participa ia al doilea razboi mondial in calitate de cetatean francez, in anii 1939-1940.

Este arestat de Gestapo si gazat la auschwitz.

Tinutul Hertei, din nordul Moldovei, ii produce lui Barbu Fundoianu imaginea targurilor de altadata, invaluite in praf, in ploi lungi de toamna, din care se ridica nelinisti de sorginte expresionista. O tristete adanca se cladeste in poemul "Herta", prima parte configurand spatiul in care eul liric descopera o vitalitate elementara ce isi urmeaza neabatuta traseele inscrise in mecanica astrala:


"in targ miroase-a ploaie, a toamna si a fan.
Vantul nisip aduce, fierbinte, in plaman,
si fetele asteapta in ulita murdara
tacerea care cade in fiecare seara,
si factorul, cu gluga pe cap, greoi si surd."

Tabloul unei naturi cu seve vitale ascunse, subterane, se accentueaza prin imaginea unei lumi provinciale:

"Carute fugarite de ploaie au trecut,
si linistea in lucruri de mult mucegaieste.
in case oameni simpli vorbesc pe ovreieste."


Imaginea suprarealista a unei lumi ce clocoteste in adancuri este data de aglomerarea vietuitoarelor, personificate:

"Gaste, cu pantofi galbeni, vin lent dupa-un zaplaz;
auzi cum ploaia stinge
fanarele cu gaz,
cum invecheste fainza in clopote de-arama,
auzi tacerea lunga si gri care e toamna
si diligenta care vine din Dorohoi."

Poezia ne transpune intr-un mediu arhaic, amintind de tacerile anterioare erei tehnice, in care linistea orasului era rar tulburata de artefactele civilizatiei.
Cirezile de boi se desprind dintr-o imagine bucolica traditionala, minata de zgomote infernale ce apar pe neasteptate intr-o lume presupusa a linistii patriarhale:

"Pustiu, din ses, se urca cirezile cu boi,
si cum mugesc, cu capul intors, de parc-ar suge -
cu ochii rosii, targul, cuprins de spaima, muge."