Drama istorica "apus de soare" face parte din trilogia Moldovei (care mai include " Viforul si "Luceafarul").

Caracterizata drept "veritabilpoem al dragostei de patrie" (al. Sandulescu), drama confera personajului Stefan Voda dimensiunile supraomului aflat fata in fata cu eternitatea. Din lunga si zbuciumata lui domnie sunt alese cateva momente esentiale: o lupta, un complot boieresc, inscaunarea lui Bogdan si moartea celui comparat, inca din titlul metaforic, cu soarele Moldovei.
Fiecare moment este arhetipal, impreuna alcatuind ultimul an de viata si de domnie al voievodului si al omului vazut in ipostaza de Creator.
Stefan-domnul este cel care timp de 47 de ani a realizat Fapta-Creatie intru apararea hotarelor tarii. Batran si bolnav, se hotaraste sa recucereasca Pocutia - vechi teritoriu moldovenesc ocupat de Iesi, pentru ca dragostea de patrie a domnului este mai puternica decat subreda alcatuire a omului: "Si Stefan n-a murit inca".


In impresionanta retrospectiva din scena inscaunarii lui Bogdan, tara este ridicata la rangul de Vointa suprema careia i se supune voievodul:

".
.. si cum vru Moldova, asa vrusei si eu.


Ca vru ea un domn drept si n-am daspuiat pe unii ca imbogatesc pe altii ... ca vru ea un domn treaz, si-am vegheat, ca sa-si odihneasca sufletul ei ostenit ...ca vru ea ca numele ei sa-l stie si sa-l cinsteasca cu totii, si numele ei trecu granita de la Caffa pana la Roma, ca o minune a domnului nostru Iisus Hristos" (act. III, scena VIII).
adresandu-li-se tinerilor numiti metaforic "padure tanara", Stefan ofera imaginea jertfei perpetue a "mosilor" si "parintilor" carora le confera dimensiunile lui atlas, pentru ca "pe oasele lor s-a asezat si sta tot pamantul Moldovei, ca pe umerii unor uriasi" (act. 3, scena 8).
autorul priveste astfel istoria ca revelatie a jertfei creatoare la nivelul colectivitatii: prin Fapta-Creatie, Stefan realizeaza mai mult decat o tara: - el creeaza o imagine micsorata a cosmosului rascumparat prin jertfa, pe care o proiecteaza la dimensiunile eternitatii:

"... ca Moldova n-a fost a stramosilor mei, n-a fost a mea si nu e a voastra, ci a urmasilor vostri si-a urmasilor urmasilor vostri, in veacul vecilor".


Din scena bataliei relatata de clucerul Moghila in actul al II-lea se contureaza si alte trasaturi ale voievodului: vitejia ("Strasnic racnea leul Moldovei..." ), cultul mortilor, omenia, demnitatea.

Prin Fapta-Creatie, Stefan se incadreaza in ipostaza arhetipala a Zamislitorului si ii devine vecin Fiintei; de aici, numele de Maritul, Slavitul, si chiar Sfantul pe care i le dau supusii. PAna si dusmanii sunt coplesiti de personalitatea lui, Ulea murind inainte de a fi lovit.

Stefan-domnul mai este caracterizat prin Fapta-Justitie din scena premergatoare mortii. instiintat de OAna despre complotul pus la cale de catre paharnicul Ulea, jitnicerul Stavar si stolnicul Dragan, Stefan ia hotararea sa-l inscauneze pe Bogdan pentru a perpetua binele tarii; cu pretul vietii, voievodul anihileaza uneltirile celor trei tradatori, ucigandu-l pe Ulea. Filosofic, complotul este o ipostaza a Raului etern pentru ca ar fi condus la iesirea din ordinea si armonia sociala si la negarea creatiei istorice ca parte a Creatiei universale. Ridicandu-se impotriva propriului neam, Ulea devine, mitic vorbind, "Strainul" si se impune a fi ucis. Moartea voievodului care rosteste numele Moldovei este apoteotica.

Stefan-omul nu este decat un moment al eternei deveniri; pentru el timpul-finititudine constituie o drama existentiala pentru ca pune capat dorintei de a-si desavarsi opera istorica; de aici, cele doua conflicte ale dramei: unul exterior intre domn si boierii complotisti, si unul interior - determinat de constiinta sfarsitului.
Momentul arderii ranii ii confera lui Stefan-Voda dimensiunile supraomului: el le cere doctorilor sa puna foc "pretutindeni" "pana veti preface-n scrum trecuta marire de-o clipa care a fost odinioara nebiruitul Stefan"; aceste cuvinte atesta convingerea ca gloria si marirea nu sunt decat scurte rataciri de-o clipa in marea vesnicie.

Drept in infaptuirea judecatilor, bun cu supusii, iubitor fata de doamna Maria, intelept ca tata, Stefan Voda este un personaj coplesitor a carui forta izvoraste din credinta profunda in Dumnezeu.