(26.02.1838-25.08.1907)


Hasdeu s-a nascut intr-o familie de intelectuali basara-beni. Si-a facut studiile in Polonia si in Rusia si a avut o tinerete aventuroasa: a participat intens la viata mondena, a luat parte la Razboiul din Crimeea, iar in 1857 se stabi­leste in Moldova. Mai intai este judecator la Cahul, apoi directorul bibliotecii din Iasi. Dupa cativa ani, se muta la Bucuresti, unde are o activitate bogata de gazetar, iar din 1867 incepe sa se ocupe activ de politica, fiind ales deputat. in anul 1877 este primit in academie, ca o recunoastere a contributiei lui la dezvoltarea culturii romane.


In ultima parte din viata, dupa ce ii moare singura fiica, Hasdeu este preocupat de filozofia oculta. Mormantul sau se afla la Bucuresti.

Inzestrat cu o memorie prodigioasa, cu fantezie, inteligenta si talent literar, dar mai ales cu o mare curiozitate intelectuala, el este preocupat de foarte multe domenii, printre care filologia, lingvistica, istoria, filozofia oculta. Scrie studii de sinteza culturala cuprinse in Etymologicum Magnum Romaniae si Cuvente den batrani. De asemenea, este autorul unei Istorii critice a romanilor, care pune la dispozitie informatii ce depasesc cu mult domeniul propus.

Prin lucrarile lui stiintifice, Hasdeu creeaza un stil erudit, enciclopedist si mai ales deschide gustul pentru sinteze culturale, generand o traditie in cultura noastra, continuata de Iorga, G. Calinescu, Mircea Eliade.


In literatura, Hasdeu ramane creatorul unor opere originale, precum nuvela Duduca Mamuca, romanul Ursita, si mai ales drama Razvan si Vidra (1867).

Razvan si Vidra (drama in versuri) 1867

1.   Conflictul, desfasurat intre nemultumire si aspiratie, implica ambele personaje. Razvan si Vidra sunt insingurati si exclusi social.

2.  intalnirea dintre cei doi eroi se produce intr-un moment de criza.

3.  amandoi vor sa cucereasca prestigiul lumii, dar pe cai diferite.
4.  Vidra este fiinta rationala, capabila sa-si controleze emotiile, iar Razvan, inlantuit de slabiciuni si complexe, este corupt de patima inaltarii.
5.   Cei doi eroi se completeaza, inving, dar nu se pot bucura de izbanda. 6. Personaje romantice, supuse transformarii si invadate de sentimente si emotii diverse (uneori contradictorii), Razvan si Vidra ilustreaza doua cai spre liberta­tea Individuala: moartea si perpetuarea.

Tema

Drama urmareste implicatiile marginalizarii si consecintele complexelor mo­rale si psihologice, dar si lupta pentru implinire existentiala.

Subiectul
Razvan si Vidra (1867), prima drama din literatura romana , conceputa in versuri, se structureaza pe cinci canturi. Primul, intitulat Un rob pentru un galben, prezinta modul absurd in care un om isi pierde libertatea; dupa o viata de robie, tiganul Razvan a fost eliberat de un stapan milostiv; traieste doi ani in deplina libertate, castigandu-si traiul ca gramatic la Mitropolie (redacta si copia diverse documente), pana intr-o zi, cand gaseste o punga cu bani pe care n-o revendica nimeni. Daruieste un galben cersetorului Tanase, iar, cand este descoperit stapanul pungii, anume boierul Sbierea, in contul banului care lipseste, Razvan este inrobit, devenind, prin hotararea nedreapta a marelui vataf Basota, proprietatea boierului timp de trei ani.

Cantul al II-lea {Razbunarea) are in prim-plan intalnirea dintre Razvan si Vidra; dupa ce reuseste sa fuga de la curtea boierului Sbierea, Razvan devine capitan de haiduci, iar faptele sale de dreptate il fac repede cunoscut in toata tara Moldovei; tiganii vad in el un profet si un eliberator, oamenii nevoiasi spera in ajutorul lui, iar ciocoii se tem de el. in aceste imprejurari isi face aparitia Vascan (poreclit Gane), un boiernas hotarat sa parvina printr-o casatorie avantajoasa financiar; acesta il plateste pe Razvan pentru a o rapi pe Vidra, nepoata vornicului Motoc, in timp ce unchiul ei o duce la manastire. Capturata de haiduci, Vidra asista la o scena care o impresioneaza profund; lui Razvan ii este adus Sbierea, fostul lui stapan, pe care haiducii il prind pe cand traversa codrul, il jefuiesc si il predau capitanului. Desi Razvan il uraste cu cea mai crunta si nepovestita ura, totusi ii acorda iertatea in numele principiului Razbunarea cea mai crunta este cand dusmanul tau
E silit a recunoaste ca esti bun si dansu-i rau!... aceasta generozitate a haiducului o cucereste pe Vidra.
Fascinat de frumusetea si intelepciunea Vidrei, in cantul al III-lea {Nepoata lui Motoc), Razvan ii asculta sfaturile, paraseste codrul si se inroleaza mercenar in armata polona. Pentru faptele lui de vitejie este inaltat la demnitatea de capitan, insa Vidra (acum, iubita lui) il stimuleaza sa-si doreasca o ascensiune rapida, intamplator, Razvan se intalneste iarasi cu Sbierea, care fusese rapit de tatari si apoi vandut la rusi, fara ca aceasta conditie de rob sa-l afecteze; Sbierea ar putea sa-si rascumpere libertatea cu bani, dar i se pare mai profitabil sa fie hranit de stapani, in timp ce averea lui creste in Moldova. Mentalitatea lui Sbierea, ca si lacomia lui i se par Vidrei un model de vointa pe care incearca sa i-l inoculeze lui Razvan: O! daca si tu Razvane, ai simti asa de tare /Mandra patima de-a creste tot mai mare si mai mare,/Precum Sbierea mii de galbeni din nimic a secerat,
Tu dintr-o capitanie ai ajunge imparat! Razvan nu e dispus sa accepte idealurile Vidrei, dar, coplesit de iubire pentru ea, ii urmeaza planurile.

Casatorit cu Vidra, in cantul al IV-lea {inca un pas), Razvan apare in postura de polcovnic in armata polona, asezat intr-un orasel lesesc, aproape de granita Moldovei. Cuprins de dorul de tara, mandru de ascensiunea sa si constient de rolul Vidrei, Razvan primeste (prin Basota) mesaj de la aron-voda, care il cheama in tara pentru a prelua hatmania armatei moldovenesti. Din acest moment, dupa cum spune Vidra, el nu mai are decat un pas pana la tronul domnesc.
Ultimul cant {Marirea) cuprinde implinirea visului de marire; total schimbat, incredintat ca este salvatorul tarii, Razvan il detroneaza pe binefacatorul sau si se inscauneaza domn, visand sa devina imparatul celor trei tari romane. Biruinta sa este de scurta durata, pentru ca lesii intra in tara, iar Razvan, ranit in lupta, moare murmurand acelasi cuvant care il obsedase intreaga viata: tigan. Vidra nadaj­duieste sa-si implineasca visele prin copilul pe care il asteapta.

Comentariul

Drama Razvan si Vidra (1867) este creata pe ideea ca dorinta de libertate se poate converti adeseori in sarcasm infernal sau in mizantropia caracteristica celui care vrea sa-si schimbe conditia cu orice pret, dupa cum avertizeaza autorul in Dedicatiunea care preceda opera.

Drama lui Hasdeu se construieste pe un conflict la care participa in egala masura cele doua personaje si care se desfasoara intre nemultumire si aspiratie. Razvan si Vidra nu sunt acceptati in lumea sociala. Locul lui Razvan este statornicit prin nastere; desi lupta cu disperare sa-si castige respectul celorlalti, cu exceptia Vidrei, nimeni nu-l trateaza ca pe un om cu drepturi sociale. Razvan stie carte, este gramatic la Mitropolie, scrie versuri, judeca lumea in mod inteligent si are o infatisare impresionanta: Nas de soim! Ofrunte-nalta! din ochi inima tresare /Mai in sfarsit, toata fata numai duh si numai foc! Totusi semenii il considera o fiinta inferioara. Cersetorul Tanase nu vrea sa primeasca pomana de la el pentru ca este tigan si, din acelasi motiv, fetele (din cantul I), dispuse sa se marite cu orice condamnat la spanzuratoare, pentru a-i salva viata, pe Razvan il refuza pentru ca este tigan, iar Basota il umileste numindu-l tigan, cioara, faraon. De asemenea, cand punga lui Sbierea este gasita asupra sa, desi nevinovat, este blamat de lumea din jur cu zicale de genul Tiganul la mal se-neaca, Tiganul isi dete-n petec...

Eroul este atat de afectat de originea sa, incat alege spanzuratoarea in locul unei existente de evidenta marginalizare (ca a unui maracine intr-o florarie). - Desi pare diferita, situatia Vidrei se caracterizeaza prin aceeasi izolare. Ea este nepoata marelui vornic Motoc, are o pozitie sociala privilegiata, insa nu se poate folosi de ea, caci este doar o orfAna pe care unchiul ei vrea s-o trimita la manastire, ca astfel sa ramana stapan peste averea ei. Din acelasi motiv, Gane ar vrea s-o ia de sotie.

Spre deosebire de Razvan, Vidra isi accepta singuratatea. Gaseste un refugiu in vanatoare, ocupatie care sugereaza aspiratia ei secreta spre conditia biruitorului. De altfel, ea isi cunoaste valoarea si de aceea identifica in Razvan un spirit inrudit. Cand Razvan il iarta pe Sbierea, Vidra se simte infratita spiritual cu mentalitatea si modul sau de a se impune in lume prin fapta cea inteleapta: Rob, tigan, haiduc, de-oriunde soarta sa te fi adus,
Un suflet c-al dumitale isi va face loc in sus. Ea este singura fiinta care ii accepta originea; chiar si hatmanul lesesc manifesta reticenta cand Razvan isi marturiseste originea, in ciuda pretuirii pe care o avea pentru el.

Intalnirea dintre cei doi eroi se produce intr-un moment de criza. Razvan tocmai este contestat de haiduci, iar Vidra este trimisa la manastire. Dar ei traiesc diferit aceasta situatie. Capitanul de haiduci are nevoie de o certitudine; el este un paria, un rob fugit de la stapan, un om pentru totdeauna exclus din societate. PAna a nu fi luat in stapanire de Sbierea, isi traieste libertatea cu deplina multumire si ii place sa se autonumeasca tiganul lui Dumnezeu, in ciuda tratamentului la care il supun ceilalti. Pentru Vidra, libertatea inseamna vanatoare; ea isi petrece timpul pregatindu-se pentru o virtuala victorie asupra lumii, ceea ce il determina pe un hot de codru s-o caracterizeze ca pe un fatoi ce calareste si-mpusca chiar ca un zmeu. in momentul in care Razvan si Vidra isi dau seama ca traiesc aceeasi drama a singuratatii, se aliaza. Compozitional, Vidra are rolul unui alter-ego rational. Introdusa in scena la sfarsitul actului al II-lea, apare exact in momentul in care criza morala a lui Razvan se afla la apogeu. Ea ii arata calea spre marire unui om terorizat de locul pe care i l-a rezervat societatea.
amandoi vor sa castige prestigiul lumii, dar au modele si cai diferite. Razvan isi doreste din tot sufletul sa schimbe opinia generala despre sangele ce-i curge prin vine si de aceea incearca sa se faca remarcat: scrie versuri satirice la adresa domnitorului si le afiseaza in piata targului, apoi vrea sa fie spanzurat dintr-o nemarturisita dorinta de martiraj, iar ca haiduc se erijeaza in salvatorul celor nevoiasi. Pentru el, onestitatea este o trasatura esentiala si de aceea il impresio­neaza gestul cersetorului: cand Tanase ii inapoiaza punga, pastrandu-si doar un galben, este convins ca atitudinea cinstita este un dar al sangelui sau de roman.
De pe pozitia clasei ei, Vidra stie ca orice se vinde si se cumpara si ca o slujba in tarile romane nu este un lucru tocmai sigur. Fiinta rationala si pregatita pentru lupta, Vidra ia in deradere sentimentalismul lui Razvan: Omul ce-si iubeste tara cu adevaratul dor /Nu-ipasa de lutul tarii, ci de-al tarii viitor. De aceea il indeamna pe Razvan sa-si incalce cuvantul dat lesilor, sa se inroleze in armata muscalilor, daca acestia ii ofera gradul de capitan, sa intre cu armata in tara Moldovei si sa dobandeasca tronul prin forta. Nu este vorba aici despre lipsa principiilor morale, ci despre mentalitatea de luptatoare a Vidrei; de altfel, ea participa la luptele in care. este angajat Razvan, infrunta moartea cu vitejie, iar pentru curajul ei hatmanul lesesc o numeste minune dintre femei. asa se explica si refuzul ei de a duce o viata tihnita la mosie. in momentul in care afla ca si-a recapatat rangul si averea, e pregatita sa-si vanda bunurile si sa-si continue viata eroica. Desi coplesit de sentimente contradictorii, Razvan recunoaste ca Vidra il stimuleaza in incercarea sa de a-si depasi conditia; cuvintele ei sunt seminte care prind viata in mintea lui: O, nepoata lui Motoc!
Sufletul meu fara tine n-ar fi cunoscut deloc /asta simtire ciudata ce-l indeamna sa doreasca /Jos la picioarele sale toata lumea sa priveasca!
ambele personaje incearca sa scape de singuratatea apasatoare; in timp ce Vidra isi recapata sensul si invinge ostilitatea lumii prin copilul pe care il va naste, Razvan moare cu aceeasi obsesie a originii sale, caci pentru el sensul biruintei in lume se leaga de libertatea sociala; in pofida tuturor stradaniilor, chiar ajuns pe tronul tarii, el ramane un tigan, adica un om sortit robiei. Dorinta lui acerba de a sterge acest destin degenereaza in patima inaltarii sub apasarea slabiciunilor si complexelor sale. Ipostaza din final, cand Vidra apare coplesita de emotiile maternitatii, nu reprezinta insa o schimbare sub imperiul miracolului perpetuarii, ci izbanda fiintei care iese din siguratate pe alta cale decat isi imaginase.
Desi personaje romantice, Razvan si Vidra au si un vag caracter alegoric; intreaga drama iese din canoanele romantismului prin stilul apoftegmatic; perso­najele sunt indreptate spre satira, iar multe replici suna sententios, in genul: Iubirea nu mai vine niciodata,
Unde dintre doua inimi, una-i boarfa cumparata! sau Un voda-i un fel de doftor, si norodul, fratii mei,
Nu-i dator sa fie jertfa doftorilor celor rai!... in consens cu aceasta trasatura, si personajele par sa aiba sens simbolic; Vidra intrupeaza ratiunea, Razvan reprezinta un reflex al senti­mentului, Tanase ilustreaza ideea de onestitate, Sbiera este un avar impatimit.

Referinte critice
"Integrate in context istoric si social, personajele au insa o viata cu semnifi­catie mai generala.


Ca niste adevarati eroi romantici, Razvan si Vidra traiesc intens visul maririi, ambitia puterii si apoi amaraciunea prabusirii. Razvan, ca si Ruy Blas al lui Hugo, este inzestrat cu insusiri ce-i dau o noblete mai presus decat a sangelui. Dar ratacirea lui, intr-un moment de rascruce, se dovedeste pana la urma fatala. Vidra, personaj mai putin contradictoriu, poate fi considerata nu numai un caracter opus lui Razvan. Daca intre cei doi n-ar fi existat si o asemanare esentiala, acea vointa de a nu trai fara glorie, ei nu s-ar fi putut lega ntat -efe strans. Voluntara, orgolioasa si malefica, Vidra este inrudita cu Lady *"* Macbeth, personajul shakespearian."

[Dictionarul literaturii romane de la origini pana la 1900, Ed. Academiei, 1 979, p. 429) "Lasand la o parte intentia sociala, drama ramane in sine o opera admirabila, cu conflict original. Figura de femeie barbatoasa a Vidrei, care impinge pe erou pe calea ambitiilor, e in traditia literaturii, dar nu ea ofera problema centrala.
Razvan nu e un om slab, impins dincolo de capacitatea lui de o femeie ambi­tioasa.

Este , dimpotriva, un om de vointa si de putere si, daca ezita, face aceasta din cauza unei masurari juste a conditiilor. Iubirea Vidrei, respectul polonilor fata de el desteapta amorul de sine amortit de prejudecata oarba a vulgului. Ori de cate ori un dezacord se iveste intre capitan si ai sai, problema nu se pune in termeni reali, ci intr-un proces de origine. [...] Razvan este dar un paria imbracat in hainele efemere ale puterii, in lupta cu un factor monstruos, de nedefinit si in conditie cu atat mai tragica, cu cat admiratia tuturor se amesteca cu o compasiune jignitoare. Destinul implacabil din tragedia greaca a fost inlocuit aici cu reaua nastere apasand asupra geniului.


Ca un cor antic, Tanase exprima necesitatea nemiloasa a legii: Eu stiam
Ca nu se cadea sa-apuce scaunul ferii orice neam.

O fericita vioiciune de spirit a ingaduit lui Hasdeu sa puna in jurul lui Razvan un numar de personaje viabile. Sbierea avarul, aci tantos, aci onctuos, aproape inconstient de primejdii din cauza patimii lui, inocent in vitiu si in definitiv simpatic, Tanase, taran judecand numai prin prejudecati, leal, tacut, indraznet la vorba, sleahticii polaci, infatuati, latinizati, hotii din padure, vazuti ca niste pirati eroici si nepasatori, insa cu miscari romanesti, toti au un contur pe care nu-l vor atinge niciodata eroii lui alecsandri. Desfasurarea scenica este petulanta, cu truculente gratioase, ca acel interminabil si distrat Vezi binel al lui Vulpoi. Si, in sfarsit, miezul poetic al versurilor este remarcabil. incanta indeosebi humorul taranesc apasat, proverbial."

(G. Calinescu - /sfor/a liferaturii romane de la origini pana in prezent, Ed. Minerva, 1994, pp. 374-375)
"Caracterele sunt realizate dupa logica romantica. Procedeul specific este mai cu seama contrastul, divergenta, uneori violenta intre personaje ce se definesc fie in confruntari directe, fie in actiunea dramatica, rapida, covarsita de neprevazut sau de patimile arzatoare ale protagonistilor."

(Mihai Dragan - 8. P. Hasdeu, lasi Ed. Junimea, 1972, p. 233)