Personalitate complexa, de o frapanta originalitate, si­tuata prin enciclopedismul sau in descendenta lui D. Cantemir si I. Heliade Radulescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907) a fost caracterizat de catre G. Calinescu drept "un geniu universal".

in Hasdeu spiritul autohton s-a intrupat intru uni­versalitate printr-o neistovita aspiratie spre totalitate si monu­mental: chiar neterminate, marile sale proiecte coplesesc prin enciclopedismul urias, aproape infricosator si prin drumurile pe care le deschid in istorie, filologie, folcloristica, literatura.
Pe langa monumentalele lucrari: "Etimologicum Magnum Romaniae", "Ioan Voda cel Cumplit" sau "Istoria critica a romanilor", geniul creator al lui Hasdeu s-a manifestat si in literatura. Astfel, in lirica, autorul s-a caracterizat ca uh re­prezentant al Sturm und Drang-ului romanesc, "un poet al durerii crude si al deznadejdii" (T. Vianu); in epica, imbina comicul cu sarcasmul (nuvela "Duduca Mamuca") sau pune in discutie ideea de destin (romanul "Ursita"); in dramaturgie, talentul sau se manifesta inegal, dar si-a dat masura in drama istorica "Razvan si Vidra".


Aparuta in 1867 si inspirata dintr-o scriere a lui Balcescu, "Razvan si Vidra" este o drama istorica in versuri, ale carei calitati trebuie cautate in: (1) conflictul condus cu arta (in care personajele sunt atrase pe rand); (2) imaginea per­sonajului principal (simbol al omului care sufera din pricina unor prejudecati) si (3) forta personajului feminin.

  Drama este o specie a genului dramatic, scrisa in proza sau in versuri si caracterizata prin oglindirea. intr-un conflict puternic, a datelor contradictorii ale realitatii si printr-un dez­nodamant grav.
  Opera pe care o discutam este o lucrare dramatica in versuri, in care realitatea istorica se oglindeste intr-un conflict grav: lupta omului dispretuit de lume impotriva acesteia si impotriva propriului destin (conflict moral).
  Deznodamantul este, de asemenea, grav, prin moartea personajului principal.
  Structura, continut:

Drama este alcatuita din cinci canturi ale caror titluri sunt sugestive pentru actiunea din fiecare cant; patru dintre ele (I, II, III si V) au cate un motto (de asemenea sugestiv).

In Cantul I intitulat "Un rob pentru un galben", actiunea se petrece intr-o piata din Iasi (pe atunci, capitala a Moldovei), in timpul domniei lui Petru Voda.
Tanase (un taran ajuns cersetor, din pricina ca vecinii, "din rea pizma" i-au luat pamantul), ii cere boierului Sbierea, "un banut", dar este refuzat; tot atunci insa zgarcitul isi pierde punga pe care o gaseste un tigan dezrobit - Razvan. Milos, acesta i-o ofera lui Tanase, dar cersetorul isi pastreaza un sin­gur galben, nu fara a-si exprima rusinea de a primi pomana de la un tigan.
Se contureaza astfel conflictul interior (nascut in sufletul unui om care are constiinta calitatilor sale), suferinta pe care personajul o traieste din pricina originii sale. Aceasta suferinta se va converti intr-un conflict exterior ai carui termeni sunt inegali: Razvan si lumea:
"Lumea-si bate joc de mine! Rade lumea de Razvan! ...
O sa raz si eu de lume!... Da, vom rade fiecare: /Ea de mine cu trufie, eu de dansa cu turbare! ..."


Deocamdata, "lumea" fiind reprezentata de Petru Voda, Razvan lipeste pe un stalp, un pamflet scris de el insusi la adresa voievodului.

Prins de vataful Basota, Razvan este condamnat la spanzurare, dar "salvat" de Sbierea care il ia rob (pentru galbenul dat lui Tanase). Osandit de prejudecata pu­blica (asa cum afirma Calinescu), Razvan este osandit si de labilitatea legilor tarii, pierzandu-si libertatea.

Cantul al II-lea - intitulat "Razbunarea" va dezvolta inca un moment al conflictului dintre personaj si lume: de data aceasta, actiunea se petrece in Codrii Orheiului, unde Razvan (evadat din robie) devenise capetenie de haiduci.
Intr-una din zile, boierul Ganea le cere haiducilor s-o rapeasca, pentru el, pe frumoasa Vidra, nepoata lui Motoc.
Momentul aducerii acesteia coincide cu o noua aparitie a lui Sbierea (prins de haiduci si adus in fata capeteniei lor). Acum, Razvan isi schimba atitudinea in "razboiul" lui cu lumea, daruindu-i, generos, viata fostului sau stapan:
"Razvan te-avusese-n palma, si numai c-un semn de mana ar fi putut sa te faca praf, pulbere si tarAna ... Totusi, uite! Nu-ti lipseste nici un fir din perii tai ... Sa traiasca codrul verde! ... Pleaca slobod unde vrei ..."


Impresionata, Vidra va decide sa ramana alaturi de acest om adus de soarta, contribuind, ulterior, ea insasi la marirea si caderea lui Razvan.


In Cantul al III-lea - "Nepoata lui Motoc" actiunea este plasata intr-o tabara militara poloneza, in apropiere de Rusia. Ajuns ofiter in oastea polona, alaturi de vechii sai tovarasi de haiducie - Razasul si Vulpoi, Razvan are nostalgia plaiurilor natale. Alaturi de el se afla insa ambitioasa Vidra care-i sadeste in suflet dorul de marire:
"Setea de-a merge-nainte ... Iata ceea ce-ti lipseste,
acea sete care frige si-ngheata inima mea!
Dar trebui s-o aibi, Razvane! Eu voiesc, s-o vei avea ..."


Staruinta ei da roade, astfel incat, in Cantul IV - "inca un pas" - Razvan simte gustul puterii.
Invitat in Moldova, de catre noul domnitor - aron Voda -Razvan accepta, cu bucurie, functia de hatman, care i-ar fi adus la picioare "lumea" (aflata in "razboi" cu el, din pricina originii tiganesti); nemultumita este tot Vidra care-l indeamna sa faca "inca un pas" si sa ia tronul.


Cantul V - "Marirea" evoca tocmai acest "pas": organizand rascoala contra lui aron Voda, Razvan se inscauneaza ca dom­nitor si primeste ofrandele multimii. inca o data, destinul sau se intersecteaza cu acela al lui Sbierea, care tradeaza, des-chizandu-le polonezilor portile cetatii de scaun.

In lupta, Razvan este ranit de moarte, iar ultimele lui cuvinte (rostite alaturi de lesul lui Sbierea) constituie o con­cluzie filozofica pe tema "Fortuna labilis":
"... Pe-amandoi aci ne vezi
Praf, pulbere si cenusa!... Nebuni ce din lacomie,
El pentru-o biata lescaie, eu pentru-un ceas de mandrie,
Necrutand nemica-n lume, nestiind nemica sfant,
Uitam ca viata-i o punte dintre leagan si mormant!"

Imaginea personajului principal este romantica si do­mina intreaga opera; prin relevarea profundelor lui stari sufletesti, "Razvan si Vidra" inceteaza de a mai fi o drama istorica, devenind si o drama psihologica.
Inca din Cantul I, Razvan apare ca un om deosebit: stiutor de carte, talentat, generos, iubitor de libertate, stanjenit in realizarea dorintelor sale de prejudecatile rasiale ale lumii; "razboiul" pe care i-l va declara acesteia este un act de man­drie, dar constiinta originii sale nu-l va parasi pana in clipa mortii: "Tigan... Tigan!... Apa!... Apa!..."

vor fi ultimele lui cuvinte.

Intalnirea cu Vidra ii va oferi prilejul de a se scutura de acest blestem si de a-si crea o noua "identitate" (cel putin in iluzie):

"De nu iubeam o femeie cu o inima semeata
N-as fi gasit in razboaie un nume s-o noua viata!..."



In slujba acestei noi "identitati", Razvan pune si celelalte calitati ale sale (vitejia, curajul, barbatia, loialitatea).
Totusi, sentimentul de a fi apasat de prejudecata publica nu se stinsese; in acesti termeni, hotararea de a deveni domn isi are suportul nu numai in dominatia pe care Vidra o exercita asupra lui, ci si in dorinta de a-si subjuga lumea:

"O, nepoata lui Motoc!
Sufletul meu fara tine n-ar fi cunoscut deloc asta simtire ciudata, ce-l indeamna sa doreasca Jos la picioarele sale toata lumea sa-l priveasca!..."


In termenii mitului, Razvan este Strainul chiar si in propria tara, iar tradarea lui aron Voda ("«« Voda cum se cade") ii accentueaza acesta conditie. Si, tot in termenii aceluiasi mit, sfarsitul nu se putea rezolva decat in moarte.
Opera literara "Razvan si Vidra" de Bogdan Petriceicu Hasdeu este o drama romantica.

Ca specie literara, este o drama, intrucat a fost scrisa pen­tru a fi reprezentata pe scena, actiunea se tese in jurul unor conflicte puternice, iar deznodamantul este grav; modul de expunere este dialogul, autorul aflandu-se in afara actiunii (prezent fiind doar prin indicatiile de regie).
Incadrarea acestei drame in curentul romantic se poate moti­va prin mai multe caracteristici:
.  sursa de inspiratie o constituie istoria, cu evenimentele ei neobisnuite (inlocuirea unor domnitori, lupte, tradari) si cu modificarile pe care le comporta destinul unor personaje;
.  personajele de exceptie: Razvan este apasat de prejude­cata originii sale, are un temperament infocat, generos, puter­nic, dar si labil (in fata Vidrei); la randul ei, nepoata lui Motoc este frumoasa, energica, ambitioasa, visatoare de marire;
.   destinul personajelor principale (alcatuit din marire si decadere);
.  antitezele; (Razvan/Sbierea);
.  culoarea de epoca;
.  specia literara (drama fiind proprie romantismului);
.  conflictele puternice.
Prin toate aceste calitati, drama istorica "Razvan si Vidra" de Bogdan Petriceicu Hasdeu, ramane o lucrare de referinta in literatura romana .