In 1926, criticul Garabet Ibraileanu disocia, in eseul Creatie si analiza, doua modalitati de realizare a romanului:
"Creatia", adica infatisarea comportarii personajelor; si "analiza", adica descrierea starii sufletesti a acestora; constatand ca ele "se gasesc impreunate, in diverse proportii, la orice prozator de talent".

Totusi, chiar in secolul al XDC-lea, apar romane de analiza psihologica propriu-zisa (preocupare pentru gandurile, sentimentele, starile sufletesti ale personajelor), precum Crima si pedeapsa, Idiotul (Dostoievski), Manastirea din Parma (Stendhal). in secolul al XX-lea, o data cu dezvoltarea psihologiei (intemeierea psihanalizei de catre S. Freud), cu aparitia unor noi curente filozofice ("intuitionismul" lui Bergson - intuitia sesizeaza elemetele trairii mai mult decat inteligenta; "fenomenologia" lui Husserl - la fenomen, care este esenta lumii, se ajunge prin intuitie; "existentialismul" - conditia umana tragica, instrainarea, absurdul existentei), in literatura isi face loc tot mai mult formula noua, analitica: M.Proust, In cautarea timpului pierdut, A. Gide, Joyce, Virginia Woolf, J.P. Sartre, A. Camus etc. in literatura romana interbelica, apar romane de analiza psihologica (H. Papadat-Bengescu, Concert din muzica de Bach; Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, Anton Holban, Ioana ).
Inovatiile pe care le aduce romanul de analiza psihologica fata de romanul traditional sunt la nivelul personajului, al prezentarii evenimentelor, al constructiei si tehnicii de redactare.

   Personajul este imprevizibil, inadaptat din punct de vedere psihic.

Este prezentat din interior, cu lumea sa de ganduri si sentimente care nu au totdeauna corespondenta in lumea reala, este ilogic uneori, prada obsesiei, hipersensibil, facand acte gratuite (de ex. Stefan Gheorghidiu traieste cu o luciditate bolnavicioasa sentimentul geloziei, interpreteaza gesturile Elei, sotia sa, sub imperiul banuielii ca este inselat, ca ea se abate de la iubirea ideala in care cei doi parteneri se dedica total unul altuia, au drept de viata si moarte unul asupra celuilalt; eroul isi urmareste starile sufletesti - spaima, groaza - si pe front, in timpul bombardamentelor inamice - vezi capitolul Ne-a acoperit pamantul Iui Dumnezeu.).

   Evenimentele sunt prezentate din interior, sunt trairi, sentimente, ganduri si mai putin fapte exterioare, la persoAna I, implicand subiectivitatea autorului (Stefan Gheorghidiu rememoreaza la pers. I avatarurile dragostei sale fata de Ela si experientele primului razboi mondial, fiind personaj narator).    Constructia romanului de analiza psihologica poate fi, aparent fara logica (vezi cele doua parti ale romanului "cartea intaia" - cu 6 capitole - si "cartea a doua" - cu 7 capitole), faptele fiind povestite nu in ordine cronologica, ci in functie de fluxul memoriei, dandu-se importanta detaliului, dilatandu-se timpul real (vezi scenele de razboi, bombardamentul).

   Tehnicile folosite sunt introspectia, monologul interior, memoria involuntara, fluxul constiintei, inmultirea perspectivelor (ex.: capitolul intre oglinzi paralele).