Cezar Baltag (1939-1997). Poet.

Este redactor la "Gazeta literara" pana in 1968, apoi redactor-sef adjunct la revista "Luceafarul", pana in 1974. Debuteaza cu placheta de versuri "Comuna de aur" (1960), continuand in aceeasi maniera cu "Vis planetar" (1964). Poezia sa este imagistica si pune mare accent pe muzicalitate in "Rasfrangeri" (1966), "Monada" (1968), "Odihna in tipat" (1969). Scrie si poeme la limita intre eseu si vers, in care exploreaza straturile profunde ale credintei magico-religioase. in "Madona din dud" (1973), exerseaza un lirism profund. Un alt volum de poezii, "Unicorn in oglinda" (1975), exploreaza motivul oglinzii, ca proiectie in alt univers. Alte volume de poezii sunt "Dialog la mal" (1985), "Euridice si umbra" (1988).

Isis

Poezia reitereaza, prin tema fertilitatii chtonice, mitul zeitei Isis, protectoare a naturii si a imensei puteri de renastere a acesteia. Poetul reia un motiv blagian, "mirabila samanta", introdus insa in universuri concentrice succesive, intr-o grandioasa metafora a germinatiei universale:

"Pamantul
intr-un bob de grau
graul
in gusa unei vrabii
vrabia
in inima unui sarpe
sarpele intr-o nesperata lumina
si lumina
inchisa intr-o femeie."

Bobul de grau este esenta lumii eterne, care se naste mereu, dintr-un strop de viata, in lanturi trofice succesive, intreaga natura fiind supusa panspermiei universale.
Pamantul, lumea toata se naste, ca in legendele vechi, dintr-un bob de grau, vazut, in sens metaforic, ca esenta a miscarii si a vietii. Succesiunea de simboluri germinative reconstituie creatia primordiala, decelata apoi in universuri concentrice. Graul intra in gusa unei vrabii, aceasta se integreaza intr-un lant trofic rnai mare, sugerat de simbolistica sarpelui, nu atat ca putere malefica, cat ca expresie a circularitatii, a continuitatii. Iar lumea intreaga, surprinsa in transformarea ei perpetua, se inchide intr-o femeie.
Isis devine astfel o suma a tuturor puterilor lumii, din care de fapt se si nasc acestea:

"ta impietrea sau ma striga
sau tacea poate
iar eu muream si ma nasteam
dar fata nu i-o puteam privi..."

.
Teme si motive ale poeziei "Isis"

. Lumea inscrisa in tipare concentrice din ce in ce mai mici.
. Infinitul mare si infinitul mic, expresie a alternantei starilor de echilibru ale materiei.
. Isis, zeita fertilitatii, un demiurg omnipotent, care include intreaga simbolistica a germinatiei universale.