Charles Baudelaire (1921-1867). Mare poet francez. Studiaza la Lyon si Paris. Pleaca in voiaj in India, de unde apare si predilectia pentru o figura feminina bine definita, Muza neagra. in 1845, Baudelaire publica sonete in "L Artiste" si "Le Salon de 1845".

in 1855 publica in revista "La Revue des Deux Mondes" 18 poeme din "Florile raului" ("Les Fleurs du Mal"), pentru care va trebui sa plateasca o amenda, din cauza ultrajului la adresa opiniei publice produs de aceste versuri. Editia din 1861 este imbogatita prin noi poezii si un nou ciclu, "Tableaux care contin "Les Salons" din 1845, 1846 si 1859, studiile sale din "L Expositions universelle" (1855) si despre "L Essence du rire dans les arts plastiques", precum si a treia editie din "Les Fleurs du Mal" (152 de poezii). in 1887 mai apar "(Euvres posthumes", prin grija lui Eugene Crepet, "Correspondances inedites", un jurnal de amintiri intime, "Fusees" si "Mon a nu".

Baudelaire creeaza o estetica a uratului in "Florile raului", stabilind o noua tehnica in poezie, aceea a "corespondentelor" intre simboluri si stari de spirit sau intre culori si sentimente.



Poezia "Corespunderi" ("Correspondances") statueaza momentul afirmarii unei noi tehnici poetice, simboliste, aceea de a stabili o corespondenta intre culori si sentimente sau intre muzica si o anumita stare de spirit:


"Natura e un templu ai carui stalpi traiesc
Si scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceata;
Prin codri de simboluri petrece omu-n viata
Si toate-l cerceteaza c-un -ochi prietenesc."

Omul isi petrece viata in mijlocul unor "paduri de simboluri", care il observa si il definesc existential. Reliefarea simbolurilor este un act de creatie poetica perfecta, prin senzatiile eufonice si sinestezice care imbina sunetele si culoarea in corespondente depline, extrem de sugestive:

"Ca niste lungi ecouri unite-n departare
intr-un acord in care mari taine se ascund,
Ca noaptea sau lumina, adanc, fara hotare,
Parfum, culoare, sunet se-ngAna si-si raspund."


Metafora "codri de simboluri" este expresia cea mai concreta a lumii pline de mister, pe care omul modern nu o mai poate descifra. Senzatiile eufonice sunt ecouri indepartate ale acestei lumi, ca soapte ale unui univers nelamurit, ale lumii transcendente de simboluri, reflectate in universul cotidian. Senzatiile olfactive completeaza imaginea acestei lumi ascunse:

"Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,
Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niste campii,
- Iar altele bogate, trufase, prihanite..."

. incarcarea de semnificatii este maxima, senzatiile "Purtand in ele-avanturi de lucruri infinite,
Ca moscul, ambra, smirna, tamaia, care canta
Tot ce vrajeste mintea si simturile-ncanta."

Simbolurile trimit simtirii lirice sugestii auditive si vizuale inedite, schimband modul de perceptie a realitatii, prin senzatiile ce creeaza starea de elevatie extrema a fiintei.