De formatie medic, Emil Brumaru (n. 1939) este autorul a mai multor volume de poezii: "Versuri" (1970), "Detectivul Arthur" (1970), "Julien Ospitalierul" (1974), "Cantece naive" (1976), "Adio, Robinson Crusoe" (1978), "Dulapul indragostit" (1980), "Ruina unui samovar" (1983). Dulapul devine pentru poet un perso­naj literar, imaginea totala fiind de colmatare:

"Dulap total, in tine arde-un inger
imbobocit pe rasniti de cafea."

in "Apocrifa II", apar mirosurile grele de dupa ploaie: aromele unsuroase ale cepei, neplacute, ale cucutei. Gospodina, "femeia lasata la vatra", decazuta din aerul de amazoAna in torpoarea extrema a bucatariei, este vazuta intr-un mod expresionist:

"Si sanii mari ce-i tine doar afara
Licentiosi, pe ei motani sa-si culce,
Cu-n pamatuf sa-i scutur la picioare
Din copacei miresmele nauce."

ingerii ascunsi prin dulapuri au vise nesabuite, iar unele imagini din poeziile "O balada" si "O inchinare" sunt de-a dreptul socante. in "Detectivul Arthur" apar motani visatori si lenesi, poate o parabola a oamenilor comunizati, iar poetul nu este indemnat spre visari, ci are o viata banala, lipsita de orice amanunt excentric, o viata la "the country-town-metropole" ("metropola, oras de tara"), intr-o atmosfera de totala fanare, prefigurata de "ingalbenire", in timp ce poetul venereaza elementele de interior lasciv, odihnitor.


Cantec naiv

"Cantec naiv" e un fel de "poem in bucatarie", spatiu magic in care, printre materii culinare, saruri, condimente, arome, se proiecteaza o senzuala poveste de dragoste:

"Sa ne iubim in palarii de fetru,
in solnite cu fluturi moi, sub masa
Pe patrunjei si telini ca finetul,
Langa oglinzi cu captuseala groasa."

Poezia lui Emil Brumam este usor naiva, cu predilectie spre umor si petrecere usoara a timpului. Dragostea se consuma in forme fruste, intr-un decor plin de rezonante culinare. Protagonistii sunt personaje rubensiene, care au ca decor erotic cojile de portocala, intr-o atmosfera suprareala:

"Iar seara, durdulii si-n pielea goala,
Scapati de haine ca de o tortura,
Sa facem baie intr-o portocala
Coapta de-amor, cu vorbe dulci in gura."


Erotica lui Emil Brumaru presupune existenta oglinzilor, a tablourilor moarte ale naturii, a formelor pline ale existentei. Eternitatea imaginii resurectionate prin acest straniu proces de reverie erotica ne duce cu gandul spre alte vremuri, in care Venus si zeul Marte stateau in stranii alcovuri atemporale, de unde priveau intreaga scena pamanteAna .