Poezia "Nevroza", cuprinsa in volumul "Plumb", pune in valoare aceeasi predilectie a poetului pentru starile mohorate, pentru vremile de restriste ale lumii targului. Tabloul orasului este si de data aceasta intunecat, lipsit de stralucire, hibernal, raceala simtindu-se in intregul peisaj, intr-o dualitate oscilanta intre cadrul interior, subiectiv, expresie a eului liric recluzionat, si cel exterior, supus vitregiilor de sfarsit de lume ale iernii:

"Afara ninge prapadind,
Iubita canta la clavir -
Si targul sta intunecat,
De parca ninge-n cimitir."

Targul intunecat este simptomatic pentru vremurile lipsite de romantism, de elan, in care oamenii dormiteaza, incapabili sa inlature starea de nevroza data de plictiseala si de monotonia unui anotimp incremenit. Ninsoarea vine sa aglomereze acest tablou, sa accentueze senzatia de astenie generala, care creeaza imaginea de lume-cimitir, reluata ca laitmotiv in finalul fiecareia din cele patru strofe:

"Si ninge ca-ntr-un cimitir".

k7l5211kb34ihv
Starea de spirit intunecata se construieste in tuse sigure, prin corespondente intre melodia funebra a clavirului si spectacolul apocaliptic de afara:

"Iubita canta-un mars funebru,
Iar eu nedumerit ma mir:
De ce sa cante-un mars funebru...
Si ninge ca-ntr-un cimitir."

Orasul-cimitir, inchis aspiratiilor si vietii, lipsit de stralucire, e dominat de un simbolic mars funebru, un imn specific spatiului citadin sufocant. Starea de spirit negativa copleseste personajele cuplului, ca expresie a unei iubiri obosite, spre stingere:

"Ea plange si-a cazut pe clape,
Si geme greu ca in delir...
in dezacord clavirul moare
Si ninge ca-ntr-un cimitir."

Versul care se repeta, in toate strofele, pare sa amplifice imaginea puternica a cimitirului ce include orasul, il transforma intr-o lume pustie. Targul este pustiu, golit de spectacolul vietii, intr-o atmosfera de disperare generala:

" Si plang si eu, si tremurand
Pe umeri pletele-i resfir...
Afara targul sta pustiu,
Si ninge ca-ntr-un cimitir."


Teme si motive ale poeziei "Nevroza"

. Starea de spirit apasatoare a orasului, generata de ninsoarea abundenta, de prapadul de afara.
. Astenia orasului burghez, incapabil sa reziste asaltului hibernal al anotimpului rece. Nevroza este data tocmai de acest tablou rece, inghetat, surprins parca de o fotografie a timpului, fara putinta de inlaturat.
.  Clavirul, devenit instrumentul predilect ce raspandeste starea de monotonie si de apasare generata de anotimpul rece.
. Iubita, vazuta ca un agent muzical, care canta marsul funebru al iernii.
. Orasul-cimitir, lipsit de putere, coplesit de manifestarile apocaliptice ale anotimpului rece.
. Moartea treptata, metaforica, a locuitorilor orasului, surprinsi de vitregia anotimpului rece: iubita plange, adormind pe clape, in timp ce poetul ii mangaie pletele, privind pustietatea targului.
.  Starea de parasire a orasului, pe deasupra caruia plutesc acordurile unui mars funebru. Pentru Bacovia, orasul nu poate fi vazut altfel decat sub forma unui loc macabru, unde pana si amorul este hidos, iar personajele sunt fie imobile, fie supuse unei miscari mecanice continue, ca de papusa automata.
. Muzicalitatea inchisa a intregului peisaj, alcatuita din senzatii eufonice, intarita de cuvantul "cimitir", a carui umbra semantica se rasfrange asupra intregului tablou al iernii.