Imaginile carnalitatii excesive ocupa un loc important in tematica poeziilor lui George Bacovia: albul amestecat cu rosul constituie simbolurile cele mai puternice ale extinctiei vietii. Poetul foloseste albul pentru a sugera imacularea inerta a anotimpului rece, in contrast cu sangele de culoare rosie, simbol al vietii ce se stinge. Imaginea abatorului, camp de executie cu victime si calai ce nu se vad, realizata in culori alternante, albul, semnificand gheturile nordice, lumea rece, indepartata, si rosul aprins, logica viului usor vulnerabil, supus oricand agresiunii mortii, este una clasica in literatura simbolista si expresionista a vremii:

"Ninge grozav pe camp la abator
Si sange cald se scurge pe canal;
Plina-i zapada de sange animal -
Si ninge mereu pe un trist patinoar."


Iarna se manifesta cu toata cohorta ei de semne: teroarea boreala, pustiul alb, ninsoarea abundenta, neintrerupta, zarea innoptata, in timp ce observatorul impersonal asista la tablou sinistru al scurgerii de sange animal "pe canal", albul fiind pe alocuri "aprins de sange-nchegat":

"E albul aprins de sange-nchegat
Si corbii se plimba prin sange... si sug;
Dar ceasu-i tarziu... in zari corbii fug,
Pe camp, la abator, s-a innoptat."

. Eschatologia animala, combinata cu sentimentul de neputinta in fata anotimpului rece, devenit devastator, edifica imaginea unui infern alb, cu un bestiar adecvat, corbii, care "se plimba prin sange... si sug", si lupii care spre abator vin "licarind".


Corbii sunt mesageri ai mortii, dar si agenti macabri ce participa la tabloul golirii de viata a trupurilor de animale.
Sugestia trecerii in moarte se manifesta si prin schimbarea rapida a decorului, de la cadrul diurn la cel nocturn, la fel de saracacios in simplicitatea formelor lui, in care numai spectacolul lupilor mentine sugestia terifianta de macabru:

"Ninge mereu in zarea-nnoptata...
Si-acum cand geamuri triste se aprind.
Spre abator vin lupii licarind.
- Iubito, sunt eu la usa inghetata."

Aparitia in final a eului liric, care cere abstragerea din acest decor infernal, ca o salvare in casa primitoare a iubitei, este singurul semn de umanitate, ea insasi in pericol de moarte dincolo de "usa inghetata".


Teme si motive ale poeziei "Tablou de iarna"

.  Combinatia a trei culori fundamentale, alb, negru, rosu, toate sugerand trecerea rapida a vietii; albul, ca simbol al impersonalitatii, al terorii iernii, al anotimpului rece.
. Extinctia, in viziunea poetului puternic ancorat in realitatea trista a vietii si a mortii.
. Corbii si lupii, animale de prada, agentii cei mai puternici ai extinctiei totale.
.  Poetul, devenit martor impersonal al unui spectacol sinistru, un raisonneur perfect al acestei lumi inghetate, in care viata se scurge incetul cu incetul.