Balada culta istorica este o opera epica in versuri, de mica intindere, in care un ii autor cunoscut evoca fapte deosebite din trecut savarsite de personaje prezentate in antiteza si care impresioneaza puternic, deoarece au insusiri iesite din comun.

O astfel de creatie literara este si Pasa Hassan, fiind o opera culta pentru ca are un autor cunoscut - George Cosbuc - si s-a transmis prin scris, fiind publicata prima data in revista "Vatra" (1894) si inclusa apoi in volumul Cantece de vitejie (1904).

Ca in orice balada culta istorica, autorul nareaza o intamplare din trecutul nostru istoric, si anume un episod semnificativ din lupta de la Calugareni, cand voievodul roman, prin vitejia si curajul sau, reuseste sa-i inspaimante pe dusmani si, in primul rand, pe unul dintre conducatorii turcilor - Hassan - pe care-l provoaca la o confruntare directa.

Fiind o opera epica, sentimentele de admiratie fata de Mihai Viteazul sunt exprimate indirect prin faptele narate care se constituie in momente ale subiectului si se succed ascendent.
Mai intai, voievodul este infatisat in fruntea armatei sale, bagand spaima in turcime si fiind un exemplu pentru ostenii sai. El domina campul de lupta ingrozindu-i pe turci si mai ales pe Hassan, care nu stie daca ceea ce vede este vis sau rea­litate. Turcul devine din ce in ce mai nelinistit pe masura ce Mihai se apropie de el.

Provocat la o infruntare directa si ingrozit de ceea ce vazuse pe campul de lupta si de vitejia "ghiaurului", pasa gaseste ca unica solutie - fuga. Si mai ingrozit la cea de-a doua provocare, Hassan, vazand in voda un urias, fuge disperat, isi loveste calul cu scarile, isi pierde turbanul, isi sfasie hainele si, desfigurat de groaza, ajunge la taberele proprii, unde este salvat de beii care ii sar in ajutor.


Fiind o balada si, implicit, o opera epica, Pasa Hassan are in structura ei doua personaje care impresioneaza puternic prin insusirile lor. Mihai Viteazul este impetuos, curajos, vijelios, viteaz, cu un acut simt al anticipatiei. il caracterizeaza spiritul de sacrificiu, de dreptate si intoleranta fata de cei care au calcat pamantul tarii. Pe de alta parte, pasa Hassan se dovedeste incapabil sa-si conduca propria ostire, fiind infricosat cand Mihai se apropie de el. Groaza este asa de mare incat are cosmaruri si este desfigurat ("ii dardaie dintii", "e galben-pierit"). Aceste doua personaje sunt prezentate in antiteza, balada fiind constituita tocmai pe antiteza vitejie - lasitate, insusiri pe care le simbolizeaza protagonistii.
Mihai Viteazul este prezentat intr-o aura legendara prin intermediul hiper­bolei, caci el apare in ochii lui Hassan asemenea unui urias ("un munte") care are ceva din maretia si asprimea naturii ("vorba e tunet", "rasufletul ger").

Ca in orice balada culta, actiunea e simpla, lineara si, de aceea, are un singur fir narativ prin care se urmareste evolutia evenimentelor si a conflictului dintre protagonisti. Totodata, actiunea este rapida, tensionata, dovada fiind prezenta a numeroase verbe de miscare ("intra", "s-azvarle", "fuge", "bate", "vantura", "zareste" etc.) si a unor comparatii si metafore ("ca lupu-ntre oi", "ca volbura toamnei", "vine furtuna" etc). Acestea din urma au si menirea de a accentua insusirile deosebite ale lui Mihai Viteazul.
Toate aceste trasaturi isi au izvorul in balada populara, dar George Cosbuc a stiut sa le dea o nota personala si sa faca din poezia Pasa Hassan modelul speciei pe care o ilustreaza.