Gheorghe Craciun (n. 1950) intra in 1983 in randul scriitorilor, cu "Acte originale Copii legalizate", obtinand Premiul Uniunii Scriitorilor  pentru debut. A mai publicat romanele  "Compunere cu paralele inegale" (1988, 2001 tradus in limba franceza), (1993). insemnate scrieri teoretice sunt "Frumoasa fara corp",  "Introducere in teoria literaturii" (1997) si "in  cautarea referintei" (1998). Opere literare ale    lui Gheorghe Craciun se afla si in cateva  antologii: "Competitia continua. Generatia 80 in texte teoretice" (1994), "Generatia 80 in  proza scurta" (1998).

Doboratura de vant

Textul "Doboratura de vant", aparut in volumul "Acte originale
Copii legalizate",
debuteaza abrupt, continand o serie de impresii asupra vietii in general:

"Eram acolo, sus, si eu i-am spus: vezi ca biciul e acolo, chiar langa radacina. El l-a gasit, l-a ridicat si i l-a dat."

Dincolo de aceasta imagine se gaseste panorama unei lumi insolite:

"Si atunci am gasit dintr-o data prilejul sa vad peste spinarea indoita, peste lopatarea bratelor lui, totul altfel injur pentru ca altfel incepuse sa existe retina mea in lumina scazuta de inceput de seara, altfel se impunea acest raport om-padure, om-zare, om-cer."


Gheorghe Craciun releva, dintr-o data, o relatie complexa, multidimensionala, intre om si cer, intre om si zare si intre om si domul silvan. Cadrul nocturn demonstreaza o inclinatie spre romantism, spre starea repaus, spre idilism, pentru ca "Stelele nasc umezi pe bolta senina", are loc scaderea luminii, se aude "un scartait de lemne si de fiare".

"Restul" se intampla intr-un interval scurt, timpul fiind incremenit in tipare incognoscibile, "in timp ce sub buzele sale scapara flacara unui chibrit si caruta se misca zdroncanind apasat".

Plecarea in calatorie se efectueaza cu primul bici care "plesneste", cu "opintirea cailor zvacnetul sleaurilor."


Limbajul este metaforic, format din constructii gerunziale:

"Si bolti asupra-mi leganand padurea, leganandu-se bolti", iar aceasta leganare eminesciAna cuprinde intreaga fiinta, osciland intre o "caldura vascoasa" si "o raceala ce incetul cu incetul incepe sa inghete in jurul mijlocului".

Refugierea in spatiul natural se realizeaza abulic:

"Seara ce innopteaza intr-un vant, in padurea parasita de noi, cand ma intind pe spate si se coboara dealul deja pe drum de care."

Ochii strabat dincolo de frunzele rare, se refugiaza in spatiul celest, unde se afla "o singura culoare cenu-siu-luminoasa, o stralucire de stele."