Gib Mihaescu (1894-1935) s-a nascut la Dragasani, urmand cursurile liceale la Craiova si cursuri universitare nefinalizate la Facultatea de Drept din Bucuresti. A debutat la revista "Luceafarul" in 1919, cu o nuvela, apoi a lucrat la revista "Tara noua".

Nuvelele sale au fost adunate in volumul "La Grandiflora" (1928),           explorand un univers obsesiv si tensionat.  Romanele au creat impresie in epoca: "Bratul  Andromedei" (1930), "Rusoaica. Bordeiul de pe Nistru al locotenentului Ragaiac" (1933),   "Femeia de ciocolata" (1933), "Zilele si noptile  unui student intarziat" (1934), "Donna Alba"   (1935).

Semnele lui Danut

Nuvela psihologica, "Semnele lui Danut" amplifica, de-a lungul textului, un univers obsesiv, o neliniste similara celei a personajelor cehoviene, supuse unor tensiuni dramatice generate de fantasmele mintii. Mic functionar, sef de gara intr-o localitate provinciala, Danut este un personaj emblematic pentru conditia existentiala a omului marunt, cu o viata constand in cateva automatisme si in banalele griji cotidiene, intrerupte cateodata de evenimente tragice, care ii marcheaza profund destinul. Scriitorul ii contureaza un portret in maniera realista, proiectat intr-un mediu existential de inceput de secol XX, lipsit de perspectiva, in care comunicarea cu lumea exterioara se face numai prin traseul iluzoriu al liniilor de cale ferata, pierdute in departari, intr-un orizont de mister, neexplorat insa:

"Cu mantaua pe umeri si cu sapca rosie pe frunte, cum iesea de obicei de la serviciu, Grigore Danut dadu cateva tarcoale peronului ingust si inghetat. Era adanc pierdut in ganduri si atat de atent i se ciulisera urechile, ca parca se incapatAna sa desluseasca soapta incurcata a vantului istovit de cale si rebegit de frig."

O stare maladiva produsa de friguri si de apropierea unei mlastini din care izvorasc miasme si fenomene misterioase accentueaza starea obsesiva a personajului.


In aceasta incordare a simturilor, viziunile sale asupra lumii capata aspecte monstruoase, reprezentate de scriitor in maniera expresionista: sacii de pe peron seamana cu niste imense oua de furnica, iar vagonul deschis cu o gura imensa de urias decapitat. Grigore Danut este seful statiei de tren din Bobeni, manifestand, datorita imprejurarilor vietii, o puternica propensiune catre fantasmele mintii, declansate, in incipitul prelungit al nuvelei, de zbaterea ochilor:

"Si ochiul stang, care dis-de-dimineata nu-l mai slabise din batut, se pornea atunci sa se zbata si mai nervos in orbita, parca ar fi vrut sa sara din stramta-i inchisoare."

Semnele premonitorii, obsesive, il "persecutasera" pe seful de gara si cand ii murise fiecare din cei cinci copii, disparuti in mod misterios, in locul lor ramanand cinci cruci de lemn in cimitir. Statia Bobeni, departe de lume, este un loc de primire, un receptacul al stirilor negre, pentru ca mortile copiilor fusesera prevestite de o ciudata serie de semne, venite parca din neant. Senzatia de lume inecata intr-un marasm existential este totala, semanand cu reveriile lui Pasotti din "Mica lume de altadata" (1895), de Antonio Fogazzaro. Seful de gara mai are o fata, Frosica, pe care o asteapta sa vina de la Craiova, de la pension, dar, in aceasta atmosfera tensionata de asteptare, semnele ii creeaza o stare de neliniste nefireasca, extraordinara; de vina este si invecinarea cu o regiune tenebroasa, un tinut mlastinos, personajul fiind infrant sufleteste tocmai de aceste miasme ale baltii, purtatoare de germeni maladivi:

"Miasmele baltilor din marginea satului, care-i dusesera la cimitir copiii, nu crutasera nici pe Danut. Prea viguros ca sa-l doboare de-a binele cand il napadeau, frigurile acestea ii lesuiau sufletul, ii paralizau vointa, ii zugraveau pe fondul inchipuirii gandurile cele mai sumbre."


Viata la gara se scurge lent, intr-un automatism absolut, stirile banale fiind numai mesaje de serviciu, inscriindu-se intr-o monotonie deplina:

"- Vine Calugaresti!", spune un impiegat, numit in mod metaforic de seful de tren "Sfredelul", pentru ca vocea sa este "repede si ascutita", infigandu-se in ureche. Gandurile obsesive ale lui Danut reapar cand se plimba pe podeaua de scanduri albe, "basoreliefate de vechime, buburosate de bataturi negurii, pe care praful se asternuse ca pe niste cicatrice", cu speranta ca ceasul rau nu are sa bata:

"Poate n-are sa fie nimic".

Fantasmele mintii sefului de post seamana cu cele ale lui Stavrache din "in vreme de razboi", de Ion Luca Caragiale, personajul prezentand aceleasi simptome ale incapacitatii de a distinge intre realitate si fictiune.
Fantasmele sefului de tren se insereaza lent, pe fondul unei aparente normalitati: el crede ca Frosica, fata lui, venind spre casa cu trenul "printre calatorii inghemuiti ca scrumbiile intr-un butoi de bacanie", este din nou bolnava, cum fusese in ultima vreme la pension. Imaginea fetei este supusa sablonului mintal al sefului de tren, ce-si vazuse de multe ori odraslele muribunde:

"Ochii staruiau acum pe rotila pe care se invartea sulul turtit de hartie. in cuget i se lamurea Frosica, in tren, pe-un colt de banca, tremurand de frigurile ei obisnuite, cu ochii mari de boala, cu obrajii trasi si firavi, cu broboane de sudoare pe frunte."


in inchipuire, capul fetitei cade moale, in timp ce unii din pasageri striga "Moare, dati-i o lumanare!", iar altii cauta un doctor. Pentru pasagerii indiferenti stirea se rezuma simplu:

"A murit, o fata, un copil!".

Fata isi doarme, in aceasta realitate paralela, somnul de veci, "cu capsorul ei blond rezemat pe perinuta canapelei."

Fantasma se propaga chiar cu ochii deschisi, vocile inchipuirii lucrand puternic:

"O dam jos la statia urmatoare. Nu e caz de amenda, dar nu trebuia tras semnalul."


Pentru a verifica fantasma, Danut este gata sa-l intrebe pe impiegatul din Bobeni daca nu este o fata moarta in acceleratul de Prundeni. Fantasmele lui Danut il determina sa confunde realitatea cu fictiunea si sa uite de trenul de Calugaresti, caruia ii da drumul pe aceeasi linie cu trenul Frosicai. Reactia este cumplita:
"-Am dat dru...
Abia atat putu rosti Grigore Danut. Si se prabusi spre aparate, cu mainile intinse, cu degetele raschirate, cu ochii deschisi peste masura, dar cand isi aminti ca Rausorul si vestise trecerea acceleratului, se lasa moale pe scaun, apoi se rostogoli sub masa, insensibil, ca un maldar inform de boarfe."

De data aceasta, o alta catastrofa se poate produce, iar corpul fetei este vazut "in bucati amestecate cu alte bucati de corpuri straine".


Un alt personaj, bonom, inscriindu-se in acest cerc al absurdei jovialitati, este Loloi, ajutorul sefului:
"- Ati anuntat ca a plecat Calugarestii, domnule sef? Sa nu cumva...
- Am anuntat, minti Danut, fara sa-si dea seama. Am anuntat, repeta el, dumneata n-ai vazut c-am anuntat?...
Si ghearele i se infipsera nemiloase in beregata din care ieseau minciuni atat de nerusinate.
-  Omoratorule, isi soptea el scrasnind din dinti amenintator, ca-n fata unui dusman surprins in plina nelegiuire. Calaule, ti-ai omorat fata..."


Danut incearca sa motiveze inutil greseala enorma, sa dea vina pe un om misterios, "cu haine de oras si cu cizme", cu "o mutra...de...de bolsevic..."

. Impiegatul il invita la o "zeama de varza", in timp ce in mintea lui Danut detaliile despre catastrofa iminenta si individul misterios se precipita intr-un amalgam nestiut. "Iar in mintea sfarsita a lui Danut o noua nadejde de bucurie incepe sa mijeasca, adusa de cea dintai: daca ciocnirea nu va avea loc, daca Frosica va scapa..."

.
Fantasmele lui Danut au loc intr-un cadru aparent normal, insa cu stranii zgomote de piulita, vestind mesaje secrete, cu asteptari infrigurate, pentru a vedea daca se va produce catastrofa feroviara, cu indivizi suspecti, imaginati pentru a scapa de vina presupusei catastrofe. Imaginile vizualizate de Danut sunt tenebroase:

"Alaturi, sunetul piulitei si sunetul vocilor deveneau tot mai vesele, tot mai animate. Loloi se pare ca spusese o gluma, ca doamna Danut dadu drumul unui ras cu spasmuri, fara sfarsit.
Rasul acesta se vari in inima lui Danut ca un pumnal. El vazuse iarasi figura de ceara, manjita de sange."


Asteptarea, tema timpului suspendat intre vestirea unei clipe dramatice si momentul parcurgerii acestei teribile angoase, este prezenta si in aceasta scurta naratiune a lui Gib Mihaescu. La fel ca in romanul "Rusoaica", metafora existentiala teribila este cea a timpului trecut, aflat intre doua clipe sangeroase, pe fondul unei teribile treceri inexorabile a secundelor:

"Se apropie de geamul cel mare de deasupra mesei de stejar si cerceta zarea miazazilei. Dar intr-acolo nu domnea(u) decat albul cel mai perfect si linistea cea mai deplina. Privind piezis, nu putea sa vada decat cele patru perechi de sine, impreunandu-se ca opt coarde pe un gat de lira. Sub sticlirea tremuratoare a gerului, parea ca o mana nevazuta le ciupe usor, neauzit de.usor.
Alaturi, rasetul, piulita cresteau de zor. Loloi batea violent in usa:
- Asculta, domnu sef, una nostima de tot, domnu sef..."

.
Spatiul de asteptare ramane deschis, angoasa sefului de statie amplificandu-se in acelasi fel in care fantoma fratelui "mort" din nuvela "in vreme de razboi" mareste teroarea existentiala a lui Stavrache. Danut ramane intr-o asteptare perpetua, generata tocmai de prezenta unei amenintari nedefinite, greu de perceput, fiecare cu implicatii grave asupra sa: fie moartea Frosicai din cauza frigurilor, asa cum imaginatia sa vie o sugereaza, fie moartea ei din cauza unui accident petrecut tocmai din neglijenta lui. Ambele variante de final sunt catastrofale pentru Danut: in ambele isi pierde fiica si risca sa fie acuzat pentru neglijenta in serviciu. Aceste spaime existentiale deriva dintr-un temperament patologic, deplasat, existent la functionarii din mediile provinciale, de structura cehoviAna . Tipologic vorbind, situatia lui Danut seamana cu aceea traita de Ivan Dmitrici Cearvakov, din "Moartea unui slujbas", a scriitorului rus. Aceeasi sabie a lui Damocles apasa asupra functionarului roman de la caile ferate in "Semnele lui Danut", dar si in "Moartea unui slujbas", unde Cearvakov moare din cauza unui stranut trimis in directia sefului sau, "consilierul de stat Brizjalov, de la Ministerul Comunicatiilor."