Intr-un orizont crepuscular, oamenii sunt influentati de o ciudata neliniste a soarelui ce cobora nehotarat catre linia orizontului:

"Oamenii erau cuprinsi de nelinistea astrului. O simteau cum se lasa asupra lor, cum ii patrundea o data cu dogoreala iritanta a acelei dupa-amiezi de vara."

De vina pentru starea coplesitoare de neliniste, spun unii, trebuie sa fie un personaj metaforic, Balena de Argint, care "aparuse din nou in apele propontine."

Un alt personaj enigmatic aflat in acest spatiu virtual fantastic este imparatul, a carui statueta leaga o terasa in forma de nicovala de Congresul Adulmecativ. Despre acest imparat disjpa cei patru Mari Eunuci, nume simbolic, cu vagi referinte catre Cei Patru Mesteri Zidari aflati Ia baza esafodajului material:

"Am simtirea ca s-a petrecut o schimbare in toata fiinta mea."

Un altul, un eunuc cu "chelia si ceafa stralucitoare de naduseala", viseaza la fel:
"- Si eu simt la fel [...]
- Stiti ce am visat azi-noapte? Am visat ca aveam iarasi..., incepu al treilea si termina fraza pe soptite, la urechea celui de langa el.
-  Semn rau, semn rau! exclama acesta, caci asa era credinta tuturor Eunucilor, ca e semn rau sa visezi ceea ce ti s-a rapit pentru totdeauna."


Schimbarea luminii zilei muribunde continua, iar Eunucii vor incerca sa caute pe cineva care sa-i faca sa inteleaga strania senzatie de deja vu: "Cei patru Eunuci parasira terasa si pornira spre Hipodrom."

Ca un monument din vremuri apuse, Amfiteatrul este gol, iar vantul bate cu deznadejde. Singurul element al decorului este "o pelvidie ca o floare."

Nici imparatul, nici curtea, nici Marele Satrap nu se afla acolo, ba mai mult, un alt semn rau este faptul ca in tron se infig "niste cutite intarziate, cu lama albastra si praselele negre".

Vantul transforma si nisipul din arena, care seamana acum cu niste dune.

Prin aceste dune ratacesc mercenarii de toate natiile, care nu isi dau seama ca sunt "ultimele capete de pod ale Istoriei."

Singurul capabil sa mai dea un sfat este Regretatul Nemuritor, "Cuviosul Haemostat din Narghileea".

Acest personaj bizar are bunatatea ca "primul randament al unei fecioare" si rabdarea unui timbru neintrebuintat, iar marinimia lui seamana cu pietrele de moara.
Hipodromul dispare, parca intr-un moment de acordare a secventei mentale a Eunucilor, la fel cum acordorul de piane vazut in gara nu va mai putea fi regasit, fiind un personaj rar. Hemostatul sta in cartierele de sus ale orasului, intr-o locuinta bizara, cu o usa straveche, pe care o deschid cu piciorul, navalind peste ei un miros pestilential. Calatoria Eunucilor pare acum temporala, pentru ca "secolele treceau intr-o goAna ametitoare."

Locul unde se ajunge este un templu viu, un conglomerat de beton inimaginabil:

"Toate limbile pamantului adunate la un loc sunt neputincioase sa slaveasca indeajuns chipul in care indemanarea tehnicii se imperechease cu misterele chirurgiei si plamadise acele nascociri de beton si fier..."

. Cele patru deschizaturi ale incaperii prilejuiesc Eunucilor jocuri de cuvinte transformate intr-o adevarata filozofie ezoterica. Deschizaturile sunt de mai multe feluri, subiective si obiective, cum ar fi aparatul de fotografiat; acestea au un rol existential foarte important si fiecare om are dreptul la o deschizatura "personala".


Deschizaturile pot fi concrete si abstracte:

"Astfel, o deschizatura ingusta, ale carei margini vin in atingere cu corpul strain ce se strecoara printre ele, este o deschizatura concreta, in timp ce una larga, prin care acelasi corp strain poate trece fara sa se atinga nimic, este o deschizatura abstracta."



Prima deschizatura, o poarta de evadare spre cer, contine o "punte aeriAna de nervi umani, uscati si unsi cu miere de stele" si are "stalpi contractili", iar in jurul ei culorile plutesc,
batand spre albastru. O a doua deschizatura absoarbe tot ce trece prin dreptul ei, iar pentru a ajunge acolo trebuie data la o parte "o draperie grea, de false membrane", dincolo de care se prelucreaza cromozomii. O a treia "se misca repede ca suveica", iar in interiorul ei captusit cu unghii, ca in legendele germanice in care corabiile conduse de uriasi vin sa asedieze Asgarthul Asenilor, se afla un dus din care tasneste nu apa, ci sprit. A patra deschizatura avea o oglinda rotunda, pe care Eunucii se apleaca, atingandu-si de ea burtile, pentru a se ridica in "apa de lumina, ca niste dovleci multicolori."

in curand apar, ca intr-o imensa diorama istorica, palcuri de omenire, de la Femuri, la Astragali si Iliaci, iar intr-un tarziu, Colegiul Numismatilor, care poarta o pancarta pe care scrie: NOI NU PRINDEM PASARI. Haemostatul apare ca o slaba nuanta, facand ca toate fetele celor de fata sa fie livide. Haemostatul poarta in burta o ancora de vapor, ca o verificare a polemicii avute cu un teozof despre "teoria purgativelor psihologice".


Haemostatul vesteste schimbarea legilor timpului si spatiului:

"V-ati infricosat ca o turma de oi ce simte venind urgia. Dar ea a trecut peste voi fara sa va vatame. Ascultati ce va spun: timpul s-a insotit la inceputul inceputurilor cu asezarile pamantului si au urmat impreuna aceeasi cale. Dar, iata, acum s-au despartit. Lunecand in timp, lumea s-a mutat dintr-o data in mijlocul unor alte masuratori, iar timpul in care ati fost zamisliti si ati trait pana acum, s-a dus, cum se duce valul cand ii iau locul alte valuri pornite din adancul oceanului. Vi s-au schimbat vremurile inceputurilor voastre si voi ati ramas in loc, fara insasi putinta de a va sfarsi viata. Dar nu va inspaimantati! Ati inceput a nu mai fi, caci timpul vostru nu mai este, dar nu bratul mortii v-a secerat, ci trecutul si viitorul s-au inchis peste voi, ca cele doua scoarte ale unui ceaslov si v-au prins la mijloc. Nu va temeti, nu va vaietati, nu va temeti..."

. Lumea s-a preschimbat, pentru ca cineva a operat o preschimbare in continuumuL,sau non-continuumul n-dimensional, iar cele doua fete ale timpului se detaseaza de locatia lor originala, timpul incepand sa creasca fractalic.

Ca o consecinta a acestui paradox temporal, fetele celor prezenti se schimba in mod continuu, iar "nivelul oglinzii scadea, scadea mereu, spre adancuri irevocabile."

. in zilele atemporale ce urmeaza, oglinda cu cei patru Eunuci isi urmeaza drumul descendent, iar invatatii se strang in jurul acestui abis temporal, discutand despre Theopompo si Balena de Argint, uitandu-se in sus spre nemurire, nemaistiind unde se afla jumatatea timpului n-complex, fractalic, caci acesta nu mai poate fi cuprins, masurabil.