O secventa narativa memorabila a cronicii lui Grigore Ureche o constituie domnia lui Alexandru-Voda Lapusneanul. Momentul istoric evocat se caracterizeaza prin lupte tot mai frecvente pentru domnie, cu batalii dese si repetate plecari si veniri de domni:

"Iara Stefan voda, daca omori pre Dispot voda la Suceava si batu pre Mircea voda la Milcov, sa intoarse la Iasi si gatind ca sa trimita boieri si oameni de tara la imparatul, sa-i ceaie steag, venira-i olacarii de-i de"de domniie veste, cum ieste data lui Alixandru voda si el au venit la Braila si sa gateste ca sa intre in tara."

Domnia Moldovei se hotaraste departe, la inalta Poarta, iar pretendentul pagubas, daca nu-si pierde capul, pentru a scapa macar cu viata, nu are decat sa se refugieze in strainatate, de cele mai multe ori in Tara Leseasca.
Modul in care Alexandru Lapusneanul izbuteste sa puna mana pe tronul Moldovei tine de o anume viclenie a facticitatii istorice:

"intr-aceia vreme intelegandu sultan Suleiman imparatul turcescu de atata amestecaturi ce sa fac in tara Moldovei si sa scoala unii spre altii, nu suferi, ci dede domniia iarasi lui Alixandru voda Lapusneanul."

Stefan Tomsa, care facuse atatea eforturi pentru a obtine scaunul Moldovei (il omorase pe Despot-Voda si-l invinsese pe Mircea-Voda pe Milcov), cand afla ca Alexandru-Voda patrunsese in baltile Brailei si astepta sa fie incoronat domn, trimite soli credinciosi sa-i spuna sa nu intre in tara, "ca tara nu-l va, nici-l iubescu".

Lapusneanu le da insa replica memorabila:

"De nu ma vor, eu ii voiu pre ei si de nu ma iubescu, eu ii iubescu pre dansii si tot voiu me"rge, ori cu voie, ori fara voie", care va dobandi cu timpul valoare gnomica, devenind si nucleu epic al capodoperei literare "Alexandru Lapusneanul", de Costache Negruzzi. Alexandru-Voda intra in tara cu armia turceasca, astfel ca Stefan Tomsa va trece, impreuna "cu Motoc vornicul si Veverita postelnicul si cu Spanciog spatar" in Tara Leseasca, unde se asaza la Liov, dupa o domnie de numai cinci saptamani. i1u5820il93tqc

Un capitol culminant al acestei domnii este "Candu au omorat Alixandru voda 47 de boieri".

Dupa ce Alexandru-Voda scapa de dusmanii declarati, are pribegesc peste hotare, el ii aduce in Moldova pe Ruxanda si pe fiii sai din Tara Munteneasca si incearca "sa sa curatasca si de vrajmasii sai cei din casa", de boierii banuiti ca uneltisera impotriva lui in prima domnie. Alexandru-Voda se sprijina pe lefegii, mercenari platiti pentru a indeplini fara scrupule vointa stapanului:

"slujitorii, dupa invatatura ce au avut, inchis-au poarta si ca niste lupi intr-o turma far de nici un pastor, au intrat intr-insii, de-i snopiia si-i junghiia, nu numai boierii, ce si slujitorii."

Moartea boierilor este cruda:

"Nici alegea pre cei vinovati, ci unul ca altul ii punea suptu sabie, cadea multime, dipre zabrele sariia afara, desi frangiia picioarile."

Atunci au pierit 47 de boieri, lucru ilustrat de altfel in nuvela istorica "Alexandru Lapusneanul", de Costache Negruzzi. Fraza cronicarului, abundenta in multe gerunzii si forme lexicale arhaice, cu argumentari nuantate si insistente, in stilul incarcat al epocii, dar si cu formulari memorabile, se constituie intr-un discurs narativ incitant, convingator, care contureaza in mod veridic tabloul unei epoci istorice zbuciumate, marcata de instabilitate, intr-o tara "neasezata", care nu-si mai gaseste unitatea si echilibrul din epoca de glorie a lui Stefan cel Mare.