Poezia "intr-o gradina" este cea mai succinta alegorie a dragostei din literatura romana . in simplitatea si fragilitatea dezarmanta a versurilor, in firescul elementelor poetice se descopera eterna dilema a indragostitului:

"intr-o gradina,
Lang-o tulpina,
Zarii o floare ca o lumina.
S-o tai, sa strica!
S-o las mi-e frica
Ca vine altul si mi-o radica."

Floarea este un simbol delicat al fragilitatii si al unicitatii, semnificand aici fata nubila, pe care o curteaza cu discretie indragostitul temator de a nu o pierde in favoarea altui candidat mai indraznet. Floarea este comparata cu o lumina, identificandu-i-se o ascendenta solara, provenienta in plan terestru din ierarhia superioara a lumii.

Floarea ce creste intr-o simpla gradina exprima una. din minunile lumii, prin care natura isi gaseste calea spre eternitate. Floarea este un simbol al lumii atemporale, materializata in tipare eterne, imaginata de mintea omeneasca numai in clipe de gratie, cand descopera sentimentul tulburator al dragostei. De -aceea, poetul se fereste sa strice acest echilibru fragil, dar, in acelasi timp, nu vrea ca un altul sa-i rapeasca farmecul contemplarii uneia din marile minuni ale lumii.