Ilarie Voronca
(1903-1946). Poet al avangardismului care se identifica tuturor
momentelor de manifestare a acestuia. Frecventeaza mai intai
cenaclul "Sburatorul" al lui Eugen Lovinescu,
apoi editeaza, impreuna cu Stephan Roii si Victor Brauner,
numarul unic al revistei "75 H.P."
, in ilustrarea careia
introduc pictopoezia.
Colaboreaza sustinut la revistele avangardiste "Integral"
si "unu".
Debuteaza
cu volumul de versuri
"Restristi" (1923), sub influenta
lui Bacovia, continuand cu
"Colomba" (1927),
"Ulise"
(1928),
"Plante si animale"
(1929),
"Bratara noptilor" (1929). Stabilit la
Paris, publica numeroase volume in limba franceza.
Imaginea
poetica prezentata de Ilarie Voronca este supusa patinei grele, incet
rotitoare a timpului,
care se deruleaza intr-o succesiune greoaie de metafore:
"Codrul
in odajdii de
amurg se arata
fruntile ca lemnele putrezite lumineaza
pahare stelele
pe masa cerului curata
amfora
glasul precum marile se inspumeaza."
Ansamblul sugereaza o atmosfera
crepusculara, ritualica,
spre stingere, cu frunti fosforescente in lumina amurgului, proiectata
in inaltul cerului si
pe intinderea inspumata a marii.Natura
intreaga participa la o conspiratie nocturna, cu un scop nedeslusit:
"suna clopotele ciresilor in privire,
sub forma de cascade izbucnesc
noptile,
ca buruienile soaptele sunt plivite,
sufletul ca un ornic
isi intoarce rotile."
Soaptele sunt cenzurate, fiind alungate
de un stapan necunoscut, sufletul isi regleaza miscarea sa secreta,
se inscrie pe traseu necunoscut, noptile izbucnesc in cascade de intuneric.Factorul
dinamic, pulsator, in acest tablou dezlanat este inima, "amazoAna "
"pe sesul pieptului
prin desertul ceasului cenusa vrabiilor".
Textul revine la un peisaj montan, cu sunete de bucium in "racoarea
brazilor" si ecoul ca laptele muls "in siparul vailor".
Textul se incheie intr-o incerta atmosfera melancolica:
"toamna
isi incearca flautul in vegetale
conturul norilor lasa in minut semne
ca lupoaice umbrele se tarasc in metale
de maracinele singuratatii
ochiului tau se teme".
