Ioan Nenitescu (1854-1901). Nascut la Buzau, face studii liceale la Iasi si universitare la Facultatea de Filozofie din Berlin, cu doctorat in filozofie la Leipzig, in 1887. Participa ca voluntar la Razboiul de Independenta de la 1877 si este ranit la Grivita. S-a remarcat prin sentimentul patriotic sincer manifestat cu ocazia marilor evenimente istorice ale epocii, scriind "poezii eroice si nationale" cuprinse in volumul "Pui de lei" (1891). inca din timpul scolii scrisese pasteluri si poezii de dragoste in maniera lui Vasile Alecsandri, adunate in volumul "Flori de primavara" (1880).

Ca Andrei Muresanu si Alexe Mateevici, Ioan Nenitescu a ramas in literatura romana prin cateva poezii de rasunet, incarcate de patos patriotic, mai cunoscute fiind "Tara mea" si "Pui de lei".

Poezia din urma este o oda, un prilej de evocare a eroilor neamului, pastrati nemuritori in memoria colectiva, ca un "datum" in continua iotire a generatiilor:

"Eroi au fost, eroi sunt inca,
Si-or fi, in neamul stramosesc,
Caci rupti sunt ca din tare stanca
Romanii orisiunde cresc."


Neamul romanesc are o descendenta ilustra, din "doi barbati cu brate tari", singurii capabili sa construiasca un destin pe masura al poporului roman:

"E viata noastra faurita
De doi barbati cu brate tari
Si cu vointa otelita,
Cu minti destepte, inimi mari."

Sunt personajele emblematice ale intemeietorilor, aflati intr-o perfecta complementaritate:

"Si unu-i Decebal cel harnic,
Iar celalalt Traian cel drept,
Ei pentru vatra lor, amarnic
Au dat cu-atatia dusmani piept.
Si din asa parinti de seama
in veci s-or naste luptatori
Ce pentru patria lor mama
Vor sta ca vrednici urmatori.
Au fost eroi si-or sa mai fie,
Ce-or frange dusmanii cei rai.
Din coapsa Daciei si-a Romei
in veci or naste pui de lei!".


Poezia valorifica mitul autohton al etnogenezei dacoromane, bogatul filon al intemeierii romanismului. Eroismul poporului roman, dainuirea lui prin vreme se explica tocmai prin aceasta origine mareata, din barbati atat de puternici.