Ion Bogdan Lefter (n.1957). Poet si critic literar. Debuteaza in volumul "Cinci" (1982, impreuna cu Bogdan Ghiu, Mariana Marin, Alexandru Musina si Romulus Bucur). Pentru volumul "Globul de cristal" (1983) primeste premiul Uniunii Scriitorilor. Proza publica in volumul "Desant 83" (1983). Se dedica activitatii eseistice si de cercetare a fenomenului literar, in "Experimentul literar postbelic romanesc" (1998), "Bacovia - un model al tranzitiei" (2001), "Istoria romanului romanesc" (2001). Versurile sale sunt abstracte, sugerand tendinta poetului de a se inalta deasupra realitatii cotidiene:

"Stau la masa cu abstractiunile:
zambim, ciocnim,
taiem carnea in bucati mici, romboidale,
o amestecam indelung
zambim, ciocnim..."



Studiul lui Ion Bogdan Lefter se inscrie in preocuparile de a defini si analiza postmodernismul romanesc, prin prisma creatiilor noii generatii de poeti si de prozatori aparute la mijlocul anilor 80, care incearca sa iasa din temele si tehnicile poeziei moderniste, generatie aflata intr-o febrila cautare a unui nou teritoriu literar. Mai intai criticul releva modul in care postmodernismul se impune in spatiul literar romanesc, remarcand un anume defazaj in raport cu tendintele din cultura occidentala, creat de blocajul estetic impus de regimul comunist in deceniul 50- 60. Pionierii postmodernismului romanesc sunt poetii Leonid Dimov si Mircea Ivanescu si prozatori ca Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu sau Costache Olareanu, mentinuti insa la "marginea" literaturii oficiale. Postmodernismul este un fenomen de mari proportii:

"Respectand logica referentiala a limbajului metacultural, acest fenomen de mari proportii a precedat aparitia si raspandirea rapida a termenului. Pe masura ce s-a impus pe piata culturala romaneasca, o anumita realitate a literaturii a fost tot mai intens dezbatuta si conceptualizata, dupa care a fost «descoperit» si termenul potrivit pentru fenomenul in cauza: postmodernism, fireste."


Ion Bogdan Lefter situeaza postmodernismul romanesc intr-o perspectiva diacronica, interpretat ca ultim val al unui lung proces evolutiv, inceput cu primele decenii ale secolului al XlX-lea, prin deschiderea literaturii romane catre influentele curentelor literare europene, in special ale clasicismului si romantismului. Potrivit opiniei sale, modernismul romanesc se dezvolta cu pasi sovaitori pana la inceputul secolului al XX-lea, fiind perturbat de puternice orientari traditionaliste, _:clasicizante si antimoderniste, identificabile in curentele acestei directii estetice, samanatorismul, poporanismul si gandirismul. Cu toate acestea, dupa anul 1880, literatura romana se orienteaza tot mai mult catre autonomizarea limbajului poetic, "depersonalizarea" eului narator, adoptarea noilor perspective narative, proustiana si joyceana. Evolutia fireasca a literaturii romane este stopata in anii 50 de catre regimul comunist, modernismul romanesc revenind cu vigoare abia in deceniile 60 si 70, prin "dezghetul" ideologic temporar produs in regimul comunist.

Cu toate acestea, modernismul literaturii romane a devenit, considera Ion Bogdan Lefter, "o structura in curs de inchidere, de istoricizare", epuizandu-si posibilitatile de creatie si necesitand o noua orientare literara, mai deschisa catre "o tendinta de recastigare a valorilor umane, «personaliste», o noua deschidere catre real, catre «autenticitatea» lumii si a fiintei, care (se) transcrie" pe sine in alte modalitati de creatie. Aceasta noua structura consecutiva modernismului este, fara indoiala, postmodernismul, care se indreapta catre o noua autenticitate a viziunii literare, combinata in mod paradoxal cu tehnici ale artificiului, pastisei, intertextualitatii, parodiei si ironiei. in felul acesta criticul literar traseaza cateva" linii ale noului teritoriu poetic, caracterizat printr-o "noua stilistica «realista», afirmand o democratizare a limbajului literaturii si apropierea dintre subiect si obiect prin captarea observatiilor, senzatiilor si gandurilor intr-un mod direct".


intreaga actiune estetica "isi subordoneaza o vasta actiune de recuperare, reconditionare si refolosire a depozitului cultural existent, intr-o deschidere fara precedent catre toate stilurile si toate manierele".

Efectele unei asemenea tehnici literare constau in schimbarea aspectului paginii literare, dominata acum de un "eclectism stilistic obligat", si intr-o noua atitudine a eului creator, stapanit de "o «jubilatie» a evadarii din constrangerile modernismului, o bucurie a «destinderii» creatiei, devenite compatibile cu zambetul, cu umorul liber si - la urma urmei - cu oricare procedura de captare a cititorului", situat si acesta pe o pozitie "democratica", de "egalitate" cu autorul. Ion Bogdan Lefter traseaza si simptomele de atitudine si stilistice ale noului curent literar, ce se manifesta "in specid sub forma scriiturii de tip jurnal, concedierea metaforei din pozitia dominanta detinuta in modernism, cultivarea efectelor de directete sintactica si lexicala, dar si manifestarea distantarii «profesioniste» fata de jocul inselator al limbajului, de unde actiunea de tip critico-teoretic exercitata in interiorul operei, adesea convertita (sau mascata) in ironie, supraetajarea textuala, multistilisniul, apelul la aluzia culturala, la citat, colaj, pastisa, parodie si alte forme de intertextualitate, o mai accentuata omologie stilistica intre genuri..."

.