Poezia este un descantec al trecerii, al scufundarii treptate a lumii in moarte, construita sub forma de dialog intre doua entitati distincte, somnul universal si eul liric, dezabuzat, lipsit de infiorarea inevitabilului eveniment:

"- Va saluta, domnule.
-Nu pe mine, somnule.
- Cucuveaua, domnule.
- Nu pe mine, somnule.
- Cine sunteti, domnule?
- Cucuveaua, somnule.
- Cer iertare, domnule.
- Cere totul, somnule.
- Vreti si restul, domnule?
- Vreau neantul, somnule.
- Agonia, domnule?
- Sincronia, Somnule.
- Unde sunteti, domnule?
Pretutindeni, somnule.
[...]- Ca trecutul, domnule?
- Ca vazduhul, somnule.
- Und va duce, domnule?
- in gradina, somnule.
- Ce sa faceti, domnule?
- Sa ma-mpuste, somnule.
- Ca au gloante, domnule?
- Ca au vreme, somnule.
- Und va-ngroapa, domnule?
- Sub zapada, somnule.
- Va e frica, domnule?
- imi e scarba, Domnule.
- Cui sa spunem, domnule?
-Iadurilor, somnule.
- Va fi bine, domnule?
- Va fi seara, somnule.
- Aveti rude, domnule?
- Am pe nimeni, somnule.

- Vreti o cupa, domnule?
- Cat ma costa, somnule?
- N-are-a face, domnule!
- De otravuri, somnule...
- Nu vreti cupa, domnule?
- Sparge-o-n tandari, somnule!
- Sa va plangem, domnule?
- N-are-a face, somnule.
- Noapte buna, domnule!
- Dormi cu mine, somnule!
- Eu dorm singur, domnule.
- Eu mor singur, somnule.
- Moarte buna, domnule!
- Noapte buna, somnule!".

Moartea ca somn sau somnul ca o moarte nesfarsita e tema acestei litanii poetice.

Somnul devine un liant pentru toate elementele naturii, reusind sa induca starea de imaterialitate, de neant de la inceputurile lumii. Cucuveaua e un simbol al lumii de dincolo, un vestitor funebru, precum corbul lui Edgar Allan Poe. Dialogul se stabileste intre domnul, emblematic pentru destinul uman, un personaj ipotetic, si somnul, atotcuprinzator, element al lumii onirice, romantice. Moartea "domnului", a fiintei umane supuse trecerii treptate, se face sub semnul neimplinirii, pentru ca nu exista, in aceasta moarte anonima, nimeni care sa-i deplanga disparitia, iar plansul nu este de dorit. Somnul ii ureaza domnului, un alter-ego al omului muritor, "moarte buna", un oximoron bizar, pentru ca cei doi termeni se opun semantic.