Studiul lui G. I. Tohaneanu, Stilul artistic al lui Ion Creanga, 1969, spulbera prejudecata ca I. Creanga ar fi doar un simplu scriitor "regional" sau "dialectal", un marunt "povestitor popular", demonstrand, prin analiza variatelor aspecte ale artei sale narative, ca este un mare scriitor.
Aspectele esentiale, definitorii, ale artei sale narative, prezente si in Amintiri din copilarie, sunt: oralitatea, relieful plastic, arta naratiunii, arta dialogului, umorul, terminologia populara, descrierea, portretul, enumerarea, sinonimia, participarea etc.
Oralitatea este maniera de redactare a textului scris, astfel incat imita limbajul
vorbit, punandu-se in postura de povestitor care este ascultat.
De aceea, este nevoie de rostire, de inflexiunile vocii pentru a se
exprima.
De aici, tendinta scenica, monologul condensat, interjectiile etc. Creanga interpreteaza textul, imita, parodiaza, exagereaza, gesticuleaza, se adreseaza direct unor interlocutori imaginari. Exprimarea sa e vie, autentica, fraza e bogata in verbe. (Ex. "Hei,hei ! cand aud eu de popa si de Smarandita popii, las mustele in pace si-mi iau alte ganduri, alte masuri".
)
Relieful
plastic este calitatea de baza a frazei lui Creanga. Ea are ritm
sustinut, vioi, intonatie surprinzatoare, suisuri si coborasuri
abrupte, pauze semnificative, sugestive (vorbirea aluziva), realizate
prin eliminarea conjunctiilor (ex. ,He ! Trasnea, ma ! scoala!
Stii tabla ? Sare el de jos, il ascult, cleiu "! - Amintiri ...cap.III),
prin folosirea interjectiilor (ex. "Duminicile bazaiam
la strana si harsti ! cate-un colac..."
- Amintiri..., cap.I),
prin paranteze nemarcate (ex. "N-ai auzit ca unul pica s-a
dus odata bou la Paris, unde-a fi acolo, si-a venit vaca
?... - Amintiri..., cap.I), prin abundenta adverbelor
si a particulelor demonstrative.
Arta naratiunii este desavarsita la I.Creanga. Accentul cade pe relatarea actiunii, descrierile sunt putine, ansamblul este compus din mai multe povestioare autonome ca subiect, dar reconstituind lumea copilariei. isi aminteste evenimente care l-au marcat psihologic (rusinea de-a fi prins furand cirese, de-a strabate satul dezbracat, de a fi capturat pupaza din tei, de a fi distrus casa Irinucai etc). Cronologia faptelor este urmarita strict, de aceea foloseste adverbe si expresii idiomatice ("cu noaptea-n cap", "pe la toaca", "odata cu gainile" etc). Uneori, scriitorul participa direct la actiune (ex. " Va puteti imagina ce vrea sa zica a te scalda in Bistrita..."
, " sa nu-mi uit cuvantul", "mi-aduc aminte ca acum" etc).
Dialogul ocupa un loc important in Amintiri..., invadand uneori naratiunea ( vezi peripetiile drumului la Pipirig; discutiile dintre parintii lui Nica - Smaranda si Stefan). Uneori, dialogul este inlocuit cu monologul interior.
Alte opere la romana, dar Necategorisite |
Politica de confidentialitate |