Una dintre trasaturile caracteristice a "Amintirilor din copilarie", care ii da valoare si originalitate artistica, este prezenta comicului sub doua dintre formele sale cele mai importante: umorul si ironia.

Astfel, fragmentul "La cirese" exceleaza prin comicul de situatie care produce umorul, in primul rand prin harul de povestitor al autorului dovedit cu prisosinta in relatarea confruntarii directe dintre Nica si matusa Marioara. incrancenarea urmaririi se termina cu distrugerea celor "vro zece-douasprezece prajini de canepa" si cu infrangerea agresorului, caci "matusa, nu stiu cum, se incalceste prin canepa, ori se impiedica de ceva, si cade jos".

Aici, opozitia dintre intentia matusii Marioara de "a salva" ciresele alungandu-l pe Nica, si rezultatul actiunii ei - distrugerea canepii, realizeaza un umor savuros.
Alteori scriitorul realizeaza umorul prin trecerea de la gluma la lucruri aparent serioase, asa cum se intampla in finalul fragmentului, unde tonul de seriozitate este doar mimat atunci cand vorbeste despre alte intamplari care au fost date uitarii sau de stradania sa zadarnica de a nu mai da "peste vro pacoste":

"S-a trece ea si asta; obraz de scoarta, si las-o moarta-n papusoi, ca multe altele ce mi s-au intamplat in viata, nu asa intr-un an, doi si deodata, ci in mai multi ani si pe rand, ca la moara. Si doar ma si feream eu, intr-o parere, sa nu mai dau peste vro pacoste, dar parca naiba ma impingea, de le faceam atunci cu chiuita".


in al doilea rand, hazul izvoraste si din contrastul subtil dintre cuvintele lui Nica si gandurile sale reale atunci cand intreaba, formal, daca varul sau Ion este acasa, gandul lui fiind, in realitate, la cirese ("Dar in gandul meu: Stii c-am nimerit-o? bine ca nu-s acasa"), sau din aprecierile autoironice ori ironice asupra intentiilor sale ori a intamplarilor petrecute ("[...] luandu-mi ziua buna, ca un baiet de treaba, ies din casa [...] si cand colo ma trezesc in ciresul femeiei"; "si dupa ce facem noi trebusoara asta (distrugerea canepii), matusa [...] se incalceste prin canepa [...]"). In acest fragment este prezent si comicul de limbaj unde o sursa inepuizabila a umorului sunt si zicatorile si proverbele prin care se concluzioneaza ironic asupra "unor insusiri ale personajelor sau asupra unor intamplari:


"Au tunat si i-au adunat", "Nu plateste bogatul, ci vinovatul", "las-o moarta-n papusoi" s.a.
De un haz deosebit sunt si unele cuvinte si expresii fie prin sonoritatea lor stranie:

"a se supuri" (a se strecura, a se furisa), "a carabani" (a cara cu lacomie), "a se aburca in cires" (a se urca), "a captusi" (a insfaca, a prinde, a bate), "a clampani" (a flecari, a vorbi vrute si nevrute) etc, fie prin deosebita lor valoare expresiva:

"in ruptul capului", "a ti se duce buhul", "a da palanca la pamant", "chelfareala", "obraz de scoarta" s.a.
Duba cum se observa, si in acest fragment ca si in intreaga opera Amintiri din copilarie, tipurile de comic sunt diverse si se imbina armonios, autorul apeland la mijloace_;diferite de realizare a umorului si a ironiei. Astfel, Ion Creanga pune in valoare una dintre cele mai de seama trasaturi ale operei sale, care a inscris-o in universalitate.