Calatoria pe care o face fiul cel mic al craiului in Povestea Iui Harap-Alb, de Ion Creanga, are un caracter intiatic, este drumul maturizarii sale, al cunoasterii binelui si raului, al propriei pregatiri pentru o viata noua, pe o treapta sociala superioara, pentru a putea deveni imparat, urmas la tron al imparatului Verde. (Cand vei ajunge si tu odata mare si tare, ii cauta sa judeci lucrurile de-a fir-a-par si vei crede celor asurpiti si necajiti, pentru ca stii acum ce e necazul" ii spune Sfanta Duminica lui Harap - Alb, avertizandu-l ca totul sta in puterea divina:

" ...ca nu-i dupa cum gandeste omul, ci-i dupa cum vre Domnul".

).

Filozofia de baza a povestii este profund populara: viata, experienta este cea care instruieste, educa omul pentru a dobandi o scara reala a valorilor umane-

Drumul initiatic al eroului spre cunoasterea lumii trece printr-o serie de etape, de incercari care-i marcheaza propriile limite, il fac sa se cunoasca pe sine: cunoaste umilinta, afla ce inseamna rabdarea, simte virtutile prieteniei si ale omeniei, traieste experienta mortii ritualice, semn al invierii, al intrarii in lumea vesnica a celor buni.

Podul, padurea, insula (ostrovul) sunt spatii cu incarcatura sacra, sunt locuri unde se savarsesc ritualuri de initiere.

Ritualul este un ansamblu de evenimente, de gesturi care se convertesc intr-un scenariu mitic. Orice nastere mitica presupune o spaima sau o moarte.


Printul va ajunge la un pod unde il asteapta un urs pe care el trebuie sa-l invinga pentru a-si dovedi calitatile (ursul e un simbol al razboinicilor, un stramos totemic). invingerea ursului din gradina cu "salati" si a cerbului fermecat cu diamante inseamna transferarea puterilor acestor animale totemice unui neofit. Zborul calului are ca tinta un spatiu sacru, "ostrovul florilor", unde salasluieste Sfanta Duminica, realizand o "cruce cosmica" (Vasile Lovinescu).

Groapa in care asteapta Harap-Alb moartea cerbului este un spatiu chtonic regenerator, sangele animalului ii confera eroului virtuti zeiesti.

Printul strabate o padure labirintica, prin care rataceste, refuzand ajutorul Spanului. Cei doi ocrotitori ai printului nu intervin, pentru ca printul trebuie sa cunoasca Raul si sa-l invinga, bazandu-se pe propriile-i puteri. De aceea, el va fi ucis de Span, in final, pentru a implini juramantul de care s-a legat la fantana, cand a devenit Harap - Alb , sluga a Spanului. ("Si atata vreme sa ai a ma sluji, pana cand ii muri si iar ii invie"). Harap-Alb moare si este inviat (cu apa vie si apa moarta, cu trei smicele de mar), sub puterea iubirii (fata imparatului Ros) care-i schimba statutul de sluga si-i confera nunta, simbol al fericirii eterne. Pana la aceasta inviere,- trecerea probelor initiatice -, eroul a cunoscut ce inseamna prietenia (cei 5 nazdravani care simbolizeaza cunoasterea lumii prin simturi) si omenia (protectia furnicilor si a albinelor). Cea mai profunda experienta a vietii este iubirea care, cum se vede, invinge moartea.