Cand marele humulestean isi publica opera, Smaranda (moarta, se pare, in 1859), devenise, de mult, o amintire de umbra pe care ploile toamnelor o topisera in Mama-Pamant.
Din aceasta pricina, imaginea Smarandei este evocata cu o calda duiosie pe tot parcursul lucrarii Amintiri din copilarie; acest chip, inchegat din povestirea diferitelor intamplari prin care trece Nica, se proiecteaza pe fundalul vietii satului Humulesti - vazut ca un sat pentru eternitate.
Astfel, o "fata" a Smarandei tine de spatiul si de timpul concret in care traieste, o alta tinde spre universal si spre etern.
Prima o infatiseaza ca pe o femeie harnica si activa, avand grija tesutului,
a casei si a multilor ei copii. De multe ori,seara, cand Stefan a Petrei
venea de la padure "inghetat de frig si plin de promoroaca", mama ii povestea, cu prefacut naduf, toate nazdravaniile copiilor;
in spatele multelor ei vorbe, se poate ghici dragostea pentru
neastamparatele ei odrasle, chiar daca acestea "ridicau casa
in slava" de mai multe ori pe zi.
Pe
Nica, Smaranda il iubeste cu deosebire, fiind primul ei nascut si
are lungi convorbiri cu tatal privind viitorul copilului.
Ambitioasa si capabila "sa toarca in furca" pentru a-si vedea
baiatul preot, mama este cea care-i faureste destinul lui Nica.
Ccea
de-a doua "fata" a Smarandei, seincheaga in spatiul
unui sat arhaic, in care datinile, obiceiurile si practicile magice
au ramas neschimbate de sute de arii; din acest punct de vedere, imaginea,
mamei poate fi plasata pe orice coordonata a timpului etern.
Alte opere la romana, dar Necategorisite |
Politica de confidentialitate |