Esee romana - comentarii la limba romana categorisite pe autori opera, caracterizare, comentariu, eseuru, rezumat la
HomeTrimite comentariuContact





Cand marele humulestean isi publica opera, Smaranda (moarta, se pare, in 1859), devenise, de mult, o amintire de umbra pe care ploile toamnelor o topisera in Mama-Pamant.

Din aceasta pricina, imaginea Smarandei este evocata cu o calda duiosie pe tot parcursul lucrarii Amintiri din copilarie; acest chip, inchegat din povestirea diferitelor intamplari prin care trece Nica, se proiecteaza pe fundalul vietii satului Humulesti - vazut ca un sat pentru eternitate.

Astfel, o "fata" a Smarandei tine de spatiul si de timpul concret in care traieste, o alta tinde spre universal si spre etern.
Prima o infatiseaza ca pe o femeie harnica si activa, avand grija tesutului, a casei si a multilor ei copii. De multe ori,seara, cand Stefan a Petrei venea de la padure "inghetat de frig si plin de promoroaca", mama ii povestea, cu prefacut naduf, toate nazdravaniile copiilor; in spatele multelor ei vorbe, se poate ghici dragostea pentru neastamparatele ei odrasle, chiar daca acestea "ridicau casa in slava" de mai multe ori pe zi. Pe Nica, Smaranda il iubeste cu deosebire, fiind primul ei nascut si are lungi convorbiri cu tatal privind viitorul copilului.

Ambitioasa si capabila "sa toarca in furca" pentru a-si vedea baiatul preot, mama este cea care-i faureste destinul lui Nica.
Ccea de-a doua "fata" a Smarandei, seincheaga in spatiul unui sat arhaic, in care datinile, obiceiurile si practicile magice au ramas neschimbate de sute de arii; din acest punct de vedere, imaginea, mamei poate fi plasata pe orice coordonata a timpului etern.


La inceputul partii a Ii-a, Smaranda este vazuta (cu ochii de copil ai lui Nica) drept un personaj aproape fabulos, caci "era vestita pentru nazdravaniile sale" si "stia a face multe si mari minunatii": chema soareje sa iasa din nori. inchega apa cu doua picioare de vaca, abatea grindina in alte parti infigand toporul in pragul usii si alunga durerea copilului prin descantec.

Ca o zeitate din mit, mama alunga tot ceea ce este rau, creand in jurul copilului un spatiu ocrotitor.
Daca aici, Smaranda este unica, in episodul urmator, ea devine un simbol al Mamei universale.
"Si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat; si a vorbi de la dansa am invatat..."


Mama este cea care a zamislit copilul si tot ea i-a daruit Cuvantul, talentul de scriitor care ii va inscrie numele in vesnicie.

Alte opere la romana, dar Necategorisite


Politica de confidentialitate