Esee romana - comentarii la limba romana categorisite pe autori opera, caracterizare, comentariu, eseuru, rezumat la
HomeTrimite comentariuContact






Una dintre trasaturile specifice oricarei opere epice este prezenta naratorului, adica a acelei persoane care relateaza intamplarile ce constituie actiunea (subiectul) operei literare.

Relatarea poate fi la persoana a treia, cand naratorul povesteste intamplarile din exterior, asemenea unui spectator, fara sa participe la actiune, sau la persoana intai, cand naratorul este si personaj, adica participant la actiune.

In cea de-a doua ipostaza apare naratorul si in Amintiri din copilarie. El este Nica al lui Stefan a Petrei, care nu este copilul Ion Creanga, ci se prezinta sub doua ipostaze: cea de copil si de adult. Naratorul adult isi aminteste de intamplarile copilariei pe care le relateaza unui auditoriu imaginar caruia i se adreseaza uneori direct:

"caci trebuie sa va spun", "dar cum sa te cobori?" etc.
Relatarea intamplarilor nu se face absolut obiectiv, detasat, ci naratorul per­sonaj se implica afectiv, are cum o face atunci cand vorbeste cu mandrie de multi­plele preocupari ale humulestenilor, intre care un loc aparte il ocupa facutul sumanelor si negustoria ambulanta. in schimb, atunci cand vorbeste despre matusa Marioara isi descarca ura si naduful numind-o "nebuna de matusa".


Naratorul are un rol complex in actiune, caci pe langa relatarea intamplarilor isi asuma si raspunderea argumentarii intamplarilor prin subordonate cauzale, motivandu-si totodata si atitudinea:

"caci numai la dansul era cate un cires varatic"; "caci trebuie sa va spun"; "caci drept vorbind si mos Vasile era un carpanos" etc.

Fiind si personaj al operei, naratorul stabileste anumite relatii cu celelalte per­sonaje ale operei. Cu matusa Marioara relatia este una de adversitate, chiar de osti­litate, pe mos Vasile il priveste cu oarecare ingaduinta, desi si acesta este "un carpanos si un puiu de zgarie-branza", iar lui Stefan si Smarandei le aproba ati­tudinea, desi de la primul mananca "o chelfaneala ca aceea", pe cand fata de colec­tivitatea sateasca si de rude traieste un sentiment de jena in urma nazbatiei facute.

Si acest fragment al "Amintirilor din copilarie" ii dezvaluie cititorului un narator cu mult umor care stie sa faca haz de necaz sau sa istoriseasca intr-un fel aparte intamplarile starnind hazul. Umorul este realizat prin autocaracterizarea personajului narator "ca un baiat de treaba" care, dupa ce iese din casa, se trezeste in ciresul femeii, prin mimarea unui ton de seriozitate sau prin numeroasele proverbe si zicatori:

"las-o moarta-n papusoi", "au tunat si i-au adunat", "Nu plateste boga­tul, ci vinovatul" etc. La acest aspect se adauga arta nararii, caracterizata printr-o oralitate desavarsita.


Ca si in exprimarea populara, vorbirea, directa, se imbina cu vorbirea indirecta.: "Dar in gandul meu: «Stii c-am nimerit-o?»"... zicand: «Stai, mai porcane, ca te captuseste ea, Marioara, acus!»", iar interjectiile imita sunetele sau zgomotele din natura, exprima rapiditatea actiunii sau aduc in prim-plan o alta intamplare sau un alt personaj: "zvarr! de vro doua ori cu bulgari", "fac zup! in niste canepa", "iaca matusa Marioara cu o jordie in mana", "iaca si mos Vasile, cu vor­nicul si pasnicul", "si iaca asa cu ciresele".


Toate aceste aspecte referitoare la narator pun in evidenta vigoarea talentului lui Ion Creanga, care stie sa-l faca pe narator purtatorul vigorii si fascinatiei stilului sau inconfundabil.

Alte opere la romana, dar Necategorisite


Politica de confidentialitate