"Amintiri din copilarie" - una dintre operele reprezentative ale lui Ion Creanga - este o imbinare ingenioasa de parti lirice determinate de evocarea varstei minunate a copilariei a celui ajuns la maturitate si de parti narative care starnesc hazul, acestea constituind antidotul pentru a inlatura "uricioasa intristare".

Aceasta imbinare se observa si in fragmentul "Calul Balan", unde mai intai este descris, cu nostalgie, satul natal si locuitorii lui si sunt creionate chipurile preotului Ioan si a dascalului "badita Vasile".

Apoi in relatarea intamplarilor din primele zile de scoala, registrul rememorarii insa se schimba, facandu-si loc umorul realizat prin diferite procedee.

Astfel, exista un comic de situatie izvorat din relatarea unor intamplari cum sunt cele referitoare la uimirea si neincrederea copiilor referitoare la rostul Calului Balan si al Sfantului Nicolai, "papara" mancata de Smarandita popii, care apoi "sedea cu mainile la ochi si plangea ca o mireasa de sarea camesa de pe dansa" sau episodul vanatorii de muste si de bondari, cand, clampanind ceaslovul, copiii "prapadeau" "cate zece-douazeci de suflete [...] deodata".


Sursa umorului este si comicul de caracter prezent in schimbarea de atitudine a copiilor, care, initial speriati de pedeapsa primita de Smarandita, se imblanzesc atunci cand preotul le aduce "pitaci si colaci din biserica", incat "treaba mergea struna".

Aceleiasi categorii de comic i se inscrie si portretul facut de autor Smaranditei popii, constituit pe baza unei opozitii, caci era "o zgatie de copila agera la minte, si asa de silitoare, de intrecea mai pe toti baietii si din carte, dar si din nebunii".


Atmosfera de veselie, de voie buna se realizeaza prin astfel de caracterizari pline de umor, dar si prin comicul de limbaj care consta in folosirea unor imbinari si jocuri de cuvinte din cele mai neasteptate:

"un dragut de biciusor de curele", "a mancat papara", "plangea ca o mireasa", "durerile", "cuvioaselor muste si ale cuviosilor bondari", "potop era pe capul mustelor" etc.

La acestea se adauga unele vocative si constructii exclamative asociate unor situatii hazlii:

"dragalita-Doamne", "da, Doamne, bine", "jupaneasa" etc.
Umorul prezent aici are chiar menirea de a diminua impresia manifestarilor violente cum ar fi "incalecatul" pe Calul Balan si uciderea mustelor si a bondarilor, in felul acesta, Creanga reuseste sa prezinte copilaria intr-o atmosfera luminoasa, plina de veselie, proprie acestei etape de varsta lipsite de griji.

Aceasta trasatura specifica operei lui Creanga se imbina cu oralitatea stilului care sporeste umorul si, implicit, originalitatea "Amintirilor din copilarie".