Pe langa un univers uman si social aparte, opera literara "Amintiri din copilarie" cuprinde si un univers comic diversificat in care sunt prezente umorul, ironia si autoironia realizate prin procedee artistice diferite, caci hazul si voia buna izvorasc din fiecare intamplare relatata.

O astfel de intamplare este si cea referitoare la urat, unde comicul de situatie provoaca un haz irezistibil, pornind chiar de la enumerarea obiectelor pe care copiii le folosesc la urat, ca prin acumulari sa atinga cota maxima atunci cand in urma neintelegerilor dintre ei ("cela nu suna coasa, ca-i frig; celuia ca-i" ingheata manele pe carceie; varu-meu Mogorogea cu vatraiul subsoara se punea de pricina ca nu ura"), hotarasc sa improvizeze:

"- Ura tu, mai Chiriece, zic eu lui Goian; si noi, mai Zaharie, sa prufnim din gura ca buhaiul; iara istialalti sa strige: hai, hai!".

Acelasi comic savuros de situatie se desprinde si din "popasurile" la cele doua gazde, popa Oslobanu si Vasile-Anitei, care devin un fel de confruntari aprige intre dorinta copiilor de a respecta o traditie si atitudinea ostila a gazdelor, totul terminandu-se de fiecare data cu o fuga zdravana determinata de spaima:

"Si din spaima ceea am fugit noi mai jumatate de sat inapoi [...]"; "Atunci noi, la fuga, baieti, mai dihai decat la popa Oslobanu".

in acelasi registru comic se inscrie si disputa dintre Nica si tatal sau care este, de fapt, opozitia dintre dorinta cppilului de a merge cu uratul si refuzul parintelui si a carei rezolvare Nica o gaseste "sterpelind-o de acasa numai cu besica cea de porc, nu cumva sa-mi ieie tata ciubotele si sa raman de rusine inaintea tovarasilor".



Umorul izvoraste si din limbaj, fie ca e vorba de replicile personajului, fie ca remarca apartine naratorului:

"a ne trage cateva nasteri indesate", "Drele pe podele si bureti pe pareti cate pene pe cucosi, atatia copii burduhosi", "aprinde-v-ar focul sa va aprinda!", "in obrazul cui v-a invatat!", "hai fiecare pe la casa cui ne are, ca mai bine-i pare".

 
Alta data, personajul narator comenteaza autoironie sau ironic intentiile sale sau nereusitele grupului de uratori:

"...ne prindem noi vro cativa baieti din sat sa ne ducem cu plugul; caci eram si eu marisor acum, din pacate."

"Si din spaima ceea, am fugit noi mai jumatate din sat inapoi fara sa avem cand ii zice popei: «Drele pe podele [...]» ".


Dupa cum se observa, autoironia si ironia se imbina cu umorul, realizand un registru comic diversificat realizat fie prin comicul de situatie, fie prin cel de limbaj, ambele la fel de savuroase, intrucat una dintre trasaturile emblematice ale operei sale este tocmai umorul jovial de tip taranesc.