Caragiale a scris putine poezii si in genere adecvate stilului sau satiric. "Boul si vitelul" (1907) este o parodie dupa fabula lui Grigore Alexandrescu, cu subtile, dar sugestive schimbari de situatii.
Dupa o incipit aproape identic:

"Un bou, ca toti boii putin la simtire,
in zilele noastre de soart-ajutat...
invata la scoala cartea de citire
Si ajunse boul un bou invatat."

Caragiale isi revarsa mai intai sarcasmul asupra influentei pe care, cateodata, falsa invatatura, aceea de spoiala, numai "cartea de citire", o are asupra personajelor lipsite de talent:

"Mare lucru-n lume e si invatatura!
Tine loc de multe, chiar si de talent...
Printr-o buna scoala, rafinezi natura:
Din vitel poti scoate un bou eminent."

Specimenul care invata astfel de carte devine un perfect depozitar al ideilor altora, mai ales in materie de politica:

"Nu incape vorba, intre animale,
Un asa specimen greu sa mai gasesti...
Sa citeasca zilnic feluri de jurnale,
Rumegand atatea stiri politicesti."

Insul astfel format intelectual si cultural, "eminentul", un semidoct in fapt, este demagogul desavarsit:


"Astfel, eminentul, in. curent cu toate,
Iata, pe nepotu-i tanar l-a-ntalnit:
«Unchiule, cum mergem?» - «Excelent, nepoate!
A mai grea problema s-a si rezolvit.»".


Unchiul semidoct, dar cu ifose culturale, seamana perfect cu personajele dsn comedii, dialogul ce urmeaza, cu referiri si la rascoalele din 1907, putand fi oricand insusit de conul Leonida:

"«Unchiule, iar glume!» - «Ba de Ioc, baiete!
Sunt de-acord cu totii, foarte sigur stiu...
Sa m-asculti pe mine, eu citesc gazete;
Tu nu stii nimica, esti un agiamiu.

Ma-ndoiam eu insumi: m-am convins in fine,
C-am scapat de-acuma de orice nevoi:
Ni sunt deopotriva voitori de bine
Si au multa mila cei mai mari de noi.

N-au pierit zadarnic, asta primavara,
Dintre noi atatia ca la zalhana!
Drepturile noastre sfinte triumfara:
O s-avem izlazuri, daca ni le-or da..."

. Discutia despre o noua "lege de muraturi" impresioneaza adanc pe vitelul in devenire:

"A ramas vitelul ca un gura-casca,/Fericit ca-n fine sacra spet-a lui
O avea de-acuma din belsug sa pasca
S-o purta mai lesne greul jugului."