Cunoscut mai ales prin comediile sale (O scrisoare pierduta, O noapte fur­tunoasa, D-ale Carnavalului s.a.) sau prin momente si schite (D-l Goe..., Vizita..., Telegrame etc), I.L. Caragiale a scris si numeroase nuvele - in vreme de razboi, O faclie de Paste, Doua loturi s.a.
Universul ultimei nuvele - Doua loturi - este unul citadin, infatisand un aspect din viata micilor slujbasi, care doresc, printr-un castig intamplator, sa-si depaseasca umila conditie sociala.

Ca in orice nuvela, care este o opera epica, sentimentele de compasiune ale autorului fata de Lefter Popescu sunt exprimate indirect, apeland la naratiune.

Nararea intamplarilor se face la persoana a IIl-a, actiunea petrecandu-se la inceputul secolului al XX-lea, pentru ca, la un moment dat, personajul principal, Lefter Popescu, exclama indignat:

"- Rusine pentru acest inceput de secol de trei ori rusine!".

Actiunea propriu-zisa se desfasoara toamna (Lefter renuntase la jacheta de vara, iar in momentul ultimei confruntari cu tigancile este tavalit prin noroi), spatiul de dsfasurare fiind Bucurestiul: locuinta lui Lefter Popescu, mahalaua Farfurigiilor, casa tiganilor, sectia de politie, beraria, sediul ministerului si al loteriei.

Deoarece intamplarile se desfasoara in locuri diferite si intr-o perioada de timp mai mare, si actiunea este mai ampla, desi, ca in orice nuvela, se desfasoara linear, pe un singur fir narativ, incepand cu cautarile disperate ale lui Lefter Popescu pana ce isi aminteste ca biletele castigatoare fusesera puse in jacheta. Acum situatia se complica pentru ca biletele nu se afla nici in jacheta pe care sotia o vanduse tigancilor, ceea ce presupune interventia capitanului Pandele si a comisarului Turtureanu, care apeleaza la forta si constrangere, insa fara nici un rezultat. intamplator, Lefter gaseste biletele intr-un dosar din biroul sau de la minister, isi depune demisia si merge fericit sa-si incaseze castigul; dar, ajungand la loterie, constata ca numerele biletelor erau inversate si micul functionar isi pierde mintile manifestandu-se zgomotos.

Fiind o nuvela, exista in aceasta opera si un anumit conflict, de fapt un sir de conflicte intre Lefter Popescu si celelalte personaje (cu consoarta, cu chivutele, cu seful, cu asociatii sai etc), Caragiale mentinand astfel un ritm viu al epicului si o tensiune permanenta a actiunii.

Totodata, trasaturilor nuvelei i se incadreaza numarul mai mare de personaje si complexitatea personajului principal, Lefter Popescu, care evolueaza in aceasta iluzie a imbogatirii de la speranta la disperare, de la deznadejde la explozii de furie.

Este fericit ca si-a gasit biletele, dar cand visul i se naruie se comporta ca un nebun.
Conflictele nuvelei si nelinistile personajului genereaza un comic savuros.
Intamplarile capata insa in final doar o aparenta comica, deoarece, la sfarsit, cititorul ramane cu un gust amar, intrucat personajul este doar victima unui joc al hazardului. Modul de expunere predominant este naratiunea, intrucat scrierea este o nuvela. Prezenta naratorului si a contactului acestuia cu cititorul este indicata, pe de o parte, de cateva constructii interogative ("Dar ce au pierdut? Ce cauta?") prin care starneste interesul cititorului asupra intamplarilor, iar pe de alta parte, de cateva pre­cizari referitoare fie la persoana acestuia

("Cititorul a inteles acuma ce cauta de trei zile pe branci sotii Popescu"), fie la persoana naratorului insusi ("Daca as fi unul dintre acei autori care se respecta... Dar... fiindca nu sunt dintre acei autori, prefer sa va spun drept..." )

Caragiale isi dovedeste si aici talentul prin folosirea dialogului foarte apropiat de comunicarea orala, care se desfasoara intr-o succesiune dramatica de intrebari si raspunsuri, perfect adecvata momentelor actiunii, starilor sufletesti ale eroilor si conditiilor sociale.

Descrierea este putin prezenta in opera si nesemnificativa, prin ea facandu-se referire la unele insusiri ale personajelor sau la aspectul mahalalei Farfurigiilor. impletirea acestor moduri de expunere este atat de stransa, incat partile narative si cele cateva elemente descriptive par sa constituie veritabile indicatii de regie referitoare la comportarea si la aspectul personajelor, la decorul in care se desfasoara actiunea si la dialogul dintre personaje.
Tehnicile narative mentionate si tot ceea ce aceasta opera literara cuprinde -actiune ampla si personaje complexe, caracter epic si conflicte puternice - constituie trasaturi specifice nuvelei, specie literara pe care aceasta scriere o ilustreaza.