Doua universuri untane se contureaza in ZW Goe: unul al copilului si unul adult. intre acestea se produce o inversare de comportamente si atitudini care naste contraste comice. Cele trei doamne, desemnate cu apelative infantine "mam-mare, ma-mitica si tanti Mita") silabele ma, mi, ta repetindu-se hilar) se copilaresc in adoratia Jor fata de Goe, fara a obtine ascultare din partea copilului. In schimb, "tinarul Goe" imita ridicol pe adulti, comanda si nu se supune. Lipsa de inteligenta, sugerata inca din prima fraza, se transforma in aroganta, copilul corectind eronat un cuvint rostit incorect, sanctiqnind cu aceeasi impertinenta pe un calator care-l sfatuieste; neadmitind decit vointa sa, intr-o in­dependenta nefireasca, la care nu ar avea dreptul nici prin yirsta nici prin vreun alt merit.

Ca si in Vizita,..,, unele excese primesc imediat o pedeapsa adusa de mtimplare (o pedeapsa naturala) -baiatul jpierde palaria si ramine blocat in "compartimentul unde nu intra decit o persoana".

Tot ca in Vuita.., neplacerile evidente cauzate de micul rasfatat familiei si celor din preajma nu aduc vreo schimbare de atitudine a celor trei doamne. Orbirea protectoarelor lui Goe ca si a doamnei Popescu e totala. Numarul de "mame" capata sens ironic in raport cu absenta oricarei asistente cu ade­varat materne - adica a educatiei corecte. Maternitatea se mani­festa printr-o exagerata protectie: sa nu raceasca, sa manince, sa se distreze. Aceasta se explica printr-un mod de a gindi specific unei categorii de oameni care detin putere, ayere, confort, mul­tumiti de ei insisi (avind convingerea ca trebuie sa respecte apa­rentele) si lipsiti de orice preocupari mai inalte.


Ca si Ionel, d-l Goe e un "puisor" scuipat sa nu se deoache, sarutat dulce, elogiat. El stirneste o permanenta agitatie in jurul sau. Exista o asemanare strinsa cu Vizita.., mergind pina la expresii identice, fapt specific operei cu caracter comic a lui Caragiale, care surprinde la oameni comportari asemanatoare, caracterizind pe indivizii cei mai repre­zentativi. Exista si in D-l Goe un mister o& si in Vizita.., pe care cititorul il afla, dar care e ignorat de calatori, de conductor si apa- rent de "mam-mare" care "doarme", incapabila sa vada o realitate care nu-4 convine.

Pornirea prin capitala in confortul trasurii si al cuibului fami­lial a acestui mic monstru de rasfat ne duce cu gindul la viitorul lui Goe, ce va trai in acelasi confort, in trasura, pe marile artere ale societatii, "la bulivar!" Va fi tratat identic - rasfatat de o so­cietate care imbratiseaza privilegiatii, pe cei ce lasa in urma inci­dente nerezolvate, ilegalitati, ofense.


Lectura e captivanta datorita atitudinii ironice a autorului, preciziei conturarii, din citeva linii, aproape numai prin limbaj a personajelor. Vorbirea lor inculta, ridicol de semtimentala sau de aroganta, contrastul dintre pretentii si analfabetismul cultu­ral, dar si moral, sint o sursa a comicului, Asemenea contraste pot fi descoperite in cadrul intregului text si la nivelul fiecarei secvente dialogate. Caricatura se detaseaza din text, prin aceeasi ingrosare a liniilor ca si in Vizita... Goe, ca intruchipare a proa­stei cresteri si desconsiderarii jignitoare a oamenilor circula inca Srintre noi, amestecat intre atitea alte personaje caragialiene, ureros de ac- tuale.