Poezia face parte din ciclul "Strofe pentru faptele diverse" (1930), fiind publicat in revista "Viata romaneasca", XII, nr. 6, august 1920. "Acuarela", cu trimitere, ca sens al titlului, la un tablou pictural, o natura moarta, se inscrie tematic intr-o cronica a lucrurilor marunte, a cotidianului banal dintr-un oras provincial, in care singurele evenimente notabile sunt cele meteorologice, repetabile pana la obsesie, intr-o ritmicitate cosmica monotona, muzicala, care mecanizeaza chiar fiintele umane:

"in orasu-n care ploua de trei ori f pe saptamana,
Orasenii, pe trotuare
Merg tinandu-se de mana,
Si-n orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana,
De sub vechile umbrele, ce suspina
Si se-ndoaie,
Umede de-atata ploaie,
Orasenii pe trotuare
Par papusi automate date jos din galantare".

Intreg spatiul poeziei se incarca de muzica monotona a picaturilor de ploaie, redata prin obsesia refrenului, prin cadenta ritmica a versurilor, prin spontaneitatea rimei, prin efecte onomatopeice ale vocalelor si ale consoanelor lichide, 1 si r, monotonie ce cuprinde sufletele si determina o consensualitate a miscarilor umane. Orasenii devin mici automate intr-un mediu provincializat, spatiu-enclava, inscris intr-un registru perfect al miscarilor controlate, care creeaza, in cele din urma, impresia generala de nemiscare, de incremenire:


"in orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana,
Nu rasuna pe trotuare
Decat pasii celor care merg tinandu-se de mana,
Numarand
In gand
Cadenta picaturilor de ploaie,
Ce coboara din umbrele,
Din burlane
Si din cer,
Cu puterea unui ser
Datator de viata lenta,
Monotona,
Inutila
Si absenta..."

.

In acest tablou al perfectei monotonii, peisajul este completat anecdotic de aparitia a doi batrani, care confirma automatismul intregului peisaj, dar si subtila trecere a timpului, care erodeaza si aparenta perfectiune mecanica a fapturilor:

"in orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana,
Un batran si o batrana -
Doua jucarii stricate -
Merg, tinandu-se de mana..."

. Orasul devine, astfel, el insusi o imensa masinarie, in care si gesturile locuitorilor sunt reflexe, supuse unui automatism indelung cultivat. Orasenii sunt supusi monotoniei ploilor care cad de trei ori pe saptamana, iar ploaia devine un laitmotiv al intregii poezii. Sub puterea ei coplesitoare, umbrelele se indoaie si suspina, intr-o alternanta de sunete monotone, unice in repetabilitatea lor. n9q6816ny68jmd
"Acuarela" orasului simbolist, dedicata de poet, ironic si nostalgic, Claudiei Millian, este o imagine edificatoare a unei lumi supuse monotoniei vietii, careia nimeni nu i se poate impotrivi.