Poezia, aparuta in volumul "Romante pentru mai tarziu" (1908), exploateaza anecdotic simbolistica bogata a cheii, ilustrata de la scrierile mitologice si folclorice pana in vremurile moderne, simbolistii nefacarid nici ei exceptie. Cheia e un instrument initiatic, ce poate deschide cai ascunse ale cunoasterii, in poezia lui Minulescu "poarta verde", misterioasa, a taramurilor interzise. Alteori cheia inchide, izoleaza, separa lumi:

"Pazniculmi-a-nchis cavoul
Si-am ramas afara-n ploaie..."

("Romanta mortului").


In "Romanta cheii", promisiunea spatiilor ascunse e lovita de fatalitate, anuland misterele cunoasterii, posibil erotice:

"Cheia ce mi-ai dat aseara -
Cheia de la poarta verde -
Am pierdut-o chiar aseara!...
Dar ce cheie nu se pierde?".

Cheia dispare, ca un simbol al unei lumi posibile, pierdute in umbra timpului:

"Cheia ce mi-ai dat aseara
Mi-a cazut din turn,
Pe scara,
Si cazand, mi-a stins lumina."

Cheia nu mai poate fi recuperata, pierzandu-se in negura noptii:

"Cheia ce-am pierdut aseara
Am catat-o;
Dar pe scara,
Era noapte ca si-afara -
Noapte ca sub boltuita
Cupola de manastire,
Cand s-au stins pe la icoane

Lumanarile de ceara."


Poetul ramane izolat in "turnul gotic", spatiu al solitudinii, al izolarii, taram misterios, marcat prin lipsa de actiune, prin proiectia in abstract, in idee, dar si in tenebrele eului, generate de sentimentul singuratatii:

"Si-am ramas in turnul gotic-
Turnul celor trei blazoane;
Al Iubirii,
Al Sperantei,
Si-al Credintei viitoare...
Si-am ramas in turnul gotic
Domn pe-ntinsele imperii
Ale negrului haotic."

Refugierea in taramul misterelor e insotita de o accelerare a timpului, de trecerea rapida a clipelor si a orelor, intr-un flux nesfarsit:

"Si-au trecut de-aseara clipe,
Si-au trecut de-aseara ore,
Si-ale zorilor aripe,
Fluturatu-mi-au grabite,
Ca si clipele traite
Pe-albul treptelor sonore."

Izolarea in turnul gotic al misterelor propune o noua initiere, o coborare in spatiul tenebrelor, al posibilei extinctii, semnificand oricum sfarsitul iubirii:

"Si m-am coborat pe scara...
Dar pe cea din urma treapta -
Cheia ce mi-ai dat aseara-
Am gasit-o prefacuta
intr-o cupa alba, plina
Cu vin verde de cucuta."

Ultima treapta initiatica e o confirmare a naufragiului sentimental al poetului:

"Si pe cea din urma treapta
Am ingenuncheat
Si-am plans -
Caci pe cea din urma treapta,
Ca-ntr-o carte inteleapta,
Am cetit in fundul cupei
Naufragiul ce m-asteapta."