Poezia "Romanta policroma", din volumul "De vorba cu mine insumi" (1913), sta, de la inceput sub semnul afirmatnlor paradoxale, creand un spatiu de ambiguitate in ilustrarea eternului feminin si in manifestarea misterului erotic:

"Nu-i cer nimic...
Si totusi, daca-ar vrea -
O, daca-ar vrea sa-mi dea ce nu-i cer inca!
Ar face dintr-un lac o Marmara,
Si dintr-un melc, un Sfinx sapat in stanca."

Poetul exploreaza, prin proiectia visului de dragoste in orizonturi vaste, exotice, limitele si puterea transformatoare a iubirii, evocand, intr-o imensa rotire "policroma", mereu alte fatete ale spatiului si timpului:

"Da-mi tot ce crezi ca nu se poate da,
Da-mi calmul blond al soarelui polar,
Da-mi primul crepuscul pe Golgota
Si primul armistitiu planetar."

                                                                        -

Frumusetea eterna domina aceasta lume idealizata, izvorata din spatii onirice sau din ritmuri ostenite de poezie:

"Da-mi paradoxul frumusetii tale,

Da-mi prorocirea viselor rebele,
Da-mi resemnarea strofelor banale
Si controversa versurilor mele..."

. Iubirea visata este amestec de muzica si poezie, de pietre pretioase si simboluri iconografice, de mistere netalmacite si viclenii feminine eterne:

"Da-mi simfonia flautelor mute,
Da-mi talmacirea buzelor profane
Si rebusul icoanelor tacute.

Da-mi pretul primei victime-a femeii,
Da-mi simbolul opalului si-agatei,
Da-mi ritmu-nveninat al Salomeii
Si tusea-n fa minor a Traviatei."

Iubirea totala presupune asumarea riscurilor ultime ale vietii, contraste irevocabile ale fiintei, corelarea implicita a erosului cu thanatosul, cu sfarsitul de lume:

"Da-mi Spleen-ul calatorilor pe apa,
Da-mi spectrul verde-al zilelor de-apoi,
Da-mi gravitatea mortilor spre groapa
Si comicul funebrului convoi.

Da-mi tot ce-n prima clipa risipesti,
Si tot ce-n clipa ultima aduni.
Da-mi fastul siluetelor regesti
Si perspectiva casei de nebuni..."

. Lungul excurs oniric se incheie simetric, prin intoarcere la punctul initial, prin reluarea, sub forma de refren, a primei strofe, semn al neimplinirii, al ezitarii, al evanescentei sentimentului erotic, trasatura specifica a poeziei minulesciene.