In "Rusalii" se profileaza o lume cu aspiratie la puritate, laprimordialitate, cu directa contingenta biblica, pe un taram ramas departe de falsele cuceriri ale civilizatiei:

"Targ de munte risipit printre livezi,
Cu cerdacuri varuite de-unde verzi
Piatra Craiului albastra de departe:
Iata tot Ierusalimul tau din carte..."

. Satul de munte, cu livezile lui, nou Ierusalim, ofera imaginea unei lumi eterne, aparate de orice intruziune a timpurilor moderne. Ion Pillat descrie satul in maniera lui Mihail Sadoveanu, la granitele lui oprindu-se efectele civilizatiei noi.

Intr-un astfel de spatiu atemporal, departe de lumea cotidiana, apare cortegiul lui Iisus, calare pe un asin. Hierofanicul reuseste sa strabata granitele lumii profane* "Si, calare pe-o asina cu mers lin,
Isus vine si apostolii lui vin
Pe drumeagul care duce spre muscele

Pe sub bolta unui schit cu randunele."


Taranii, imbracati in costume traditionale, obisnuite pentru taramurile situate deasupra campiei, il intampina intr-o procesiune ce reitereaza momentele biblice, dand ritualului sarbatoresc al Rusaliilor grandoarea si solemnitatea initiala:

"Taranii albi, sositi de ziua pentru hram,
Rup din salcii inverzite cate-un ram,
Domnul nostru sa-l sfinteasca. - Pe asina,
Cand el blagosloveste in lumina".

Imaginea personajului rau nu dispare insa din acest tablou al linistii generale:

"Si sta-n umbra un egumen rau la gand -
O taranca ii asterne la pamant,
Cu smerenie, marama-nzapezita,
Sufletul sa-i calce firul, sub copita."

Egumenul cel rau, nesincer, departat de credinta adevarata, contrastand cu puritatea credintei femeii din popor, este chiar diavolul, transpus in slujitor al Domnului.