Imaginea suprarealista a lumii se constituie din imagini ale civilizatiei tehnice, alaturate, cum spunea Andre Breton, prin "dicteul gandirii, in afara oricarui control exercitat de ratiune, in afara oricarei preocupari estetice si morale":

"Pacla si bruma.
Jertfa hornurilor nu mai e primita
Lumini zgariate pe cer
N-S-E-W vibrari,
farurile beau nimbul in care inainteaza."

Pacla si bruma sunt doua embleme ale noii civilizatii tehnice, supuse unei vibratii continue, debusolate, intoarse catre toate punctele cardinale. Farurile se transforma intr-un reflector straniu, care capteaza luminile cosmice, "beau nimbul celest" si il coboara, o data cu veacul si oamenii lui, in clipa, in umbra, in deriziunea unei lumi ce se pierde in spectacole fascinante si inutile.
Orasul este in permanenta combustie, vibrand de chemarile ascunse ale lumii. Sunetele puternice ale soneriilor se constituie intr-o imagine vibranta a lumii inchise in ea insasi:


"sonerii treiera chemari in sali -
laolalta impreuna
cu toti alunecam spre o clipa la fel
fara steaguri coboram veacul
cu umbra noastra vestmant."


Veacul, noul "ev", se edifica din imaginea lumii industriale, impanzita cu case si hornuri, cu lumini puternice si zgomote pe masura, percepute cacofonic si violent. intr-un fel, Ion Vinea are viziunea fantastica a Megapolisului, orasul total al viitorului, in care sunt incluse toate asezarile urbane anterioare.

Teme si motive ale poeziei "Ev (1918) "
. Industrializarea excesiva a oraselor, dotate cu hornuri, lumini si sunete, imagine violenta si contradictorie, de lume in deruta, aflata intr-un imens si nesfarsit spectacol.
.  Coborarea veacului, o metafora pentru infernul citadin al vietii moderne, al civilizatiei tehnice.
.  Vibratia subterana, fragila, a universului tehnic, construit parca dupa insemnarile unui scriitor de anticipatie din secolele trecute.