Titlul poeziei, "Ora fantanilor", sugereaza, prin metafora, ideea de clipa astrala a amurgului, sub semnul linistii cosmice, profunde, ca rezonanta a unei solemne muzici a sferelor:

"Qra de linisti stelare,
clar semn de lumi fara nume,
largul irt ambru si-n jar e,
Thalassa-n ritmuri apune."

Dimensiunile vaste, "lumi fara nume", se aduna in versuri de mare concentrare stilistica, unind planurile acvatic si cosmic, prin reflectare in imensele unde ale marii, care preia culorile aprinse, de ambru si jar, ale apusului. Acesta este singurul cadru concret, plastic, dar esentializat al poeziei, cu ample si profunde sugestii lirice, potentate in strofele urmatoare, E o lume invaluita in tacere eterna, potentand starea de clipa fasta, misterul de timp initiai, originar.

Un alt nivel de structurare a imaginii trimite la arhetipurile toposului sacru:

"Ora fantanilor lunii,
- inger - sopteste prin umbre
vorbele rugaciunii
netalmacite si sumbre," ingerul sau arhanghelul constituie un arhetip, un Von creat de Demiurg, pentru a vedea realitatile lumii materiale. Conform "Dictionarului de simboluri", de Jean Chevalier si Alain Gheerbrani,, ingerii constituie o punte de legatura intre creatiile iui Dumnezeu si divinitate. Ei sunt niste "observatori" care monitorizeaza lumea, constituiti intr-o armata spirituala, cu legaturi spre transcendent, spre imaterial. Misterul transcendent al existentei ingerilor este, de aceea, profund, "netalmacirea" rugaciunii semnificand incapacitatea omului de a patrunde marile necunoscute ale lumii. Rugaciunea este, in acelasi timp, "sumbra", pentru ca se destainuie printr-o stranie "mise en abime", printr-o incercare de corelare a intregului cu particularul, cu inceputul. Poate si de aici transpare caracterul sumbru al rugaciunii pentru lumea "inferizata", situata pe treapta cea mai de jos a ierarhiei divine. f9k5710fb65bdo

Un al treilea nivel de structurare a universului poeziei este reprezentat in sfera umana:

"Vocile sfant de curate,
fruntile pure si ochii,
cugetul gol si curat e,
clopote cand leganate
trec in nuntestile rochii."

Creatia divina pastreaza in planul terestru, din structura arhetipului, sonoritatile muzicii celeste, capacitatea de a percepe lumea prin intermediu sufletului, ca parte a spiritului universal, ca receptacul al armoniei divine. Vocile prin care se inalta ruga celesta sunt "sfant de curate", fruntile sunt "pure", iar reverberatia acestui clocot cu implicatii divine se rasfrange sonor si in structura lumii materiale, prin sunetul clopotelor, voci ascunse ale lumii transcendente. Senzatia este de sarbatoare a lumii, de nunta la scara cosmica.