Spatiul poetic se constituie, la Dimov, prin aglomerare paradoxala de vietati si obiecte, intr-o lume aparent banala, cu evenimente de mici proportii si dimensiuni insignifiante. E joi, zi de targ si incipitul poeziei evoca imaginea unei lumi banale, decrepite, aflate la marginea civilizatiei:

"E zi de targ. Doar varul de pe turle
S-a scorojit cand au pornit sa urle
Felinele din custi murind de doruri
in forfote de balciuri si oboruri."

Spatiul poetic, aparent real, se instituie in jurul acestei mici aglomerari umane, cu un decor saracacios, lipsit de stralucire: lumea este plina de balciuri si de oboruri, cu tarabe ale negustorilor, ca in Evul Mediu, poetul avand obsesia unor spatii aglomerate, incarcate de frematare umana.Personajul liric e un ins bizar, care se duce la targ cu bicicleta, incarcat cu vietuitoare si
obiecte insolite, cu puternica valoare emblematica:

"Trecut de Ciofliceni cu bicicleta
Zoream catre Fierbinti sa-mi vand egreta
Egreta mea patetica, de plaje,
Nostalgic ciugulind printre miraje."

Pasarea poate fi un simbol al lumii sacre, egreta amintind de lumile pierdute, de incercarea de a reconstitui unitatea hierofanica initiala. Un alt simbol al magului ce transfigureaza realitatea este "cilindrul gol", din care pot renaste toate lucrurile:


"Aveam si magicul cilindru gol
Cu colibri, serpi, c-un zeu: Eol
Si melodii lasam sa infasoare
Palate, elestee si ogoare."


Negustorul-mag, venit sa reprezinte sacrul in lumea profana, se retrage insa rusinat in fata avalansei realului nimicitor:

"Cand am ajuns era zavera-n toi,
Butii cu nard, canistre cu oloi,
Ciorchini de papagali cu vorba noua.
Rarunchi de vulpi de mare, munti de oua.
M-am insirat peste tarabi si eu
M-a dat de-o parte insusi Dumnezeu
Zambind cuminte, ca un pui de ciuta,
Sa-mi vanza marfa inca nestiuta,
Ce sa va spun, doar ca-nnoptase tare
Plecat-au toti cumetrii la culcare.
Cam rusinat, Atoatele, si mut
Spre ziduri se facuse nestiut
Si nu vandusem nici de-un craitar,
Ba paserile mele prin bazar,
Atat de triste creasta si-au plecat
Ca le-am lasat


In noapte si-am plecat."



Lumea se inchide in nemiscarea ei statuara, intre peretii realului fantastic, insa nu hierofanic, pentru ca nici Dumnezeu nu zaboveste indelung intre zidurile cetatii, refuzand sa schimbe ceva din ordinea degradata a lumii.