"Veghe" este o poezie cu tema bahica, evocand, in maniera tablourilor suprarealiste, vremea ospetelor nesfarsite si a hedonismului frust:

"Lasati aici balerca fara toarta
Din gol, privirea sa-mi infig in arta.
Si, cand de zmaltu-i orb voi obosi,
Sa-i beau posirca din afuzali."

Tabloul se incarca si cu o coloratura de timp medieval, de pe vremea stapanirii turcesti:

"Lasati si iataganul langa mine
Sa-mi fie -aproape, negura cand vine,
Plecati acum, vedeti-va de treaba,
Raman aici de paza, la taraba,
Vantoasa, visele sa nu le fure

Ce le-ati adus in strachini din padure.
Opaitul l-aprindeti, sa-mi privesc
Cum sade umbra-n jilt imparatesc
Si ma lasati asa printre ulcioare
Sa simt in unghii linistea cum moare."


Penduland intre vis si realitate, poetul se intoarce in timpul eroilor, preluand trasaturi dintr-o multiplicitate de personaje, un Ulise care uita drumul spre casa, un Gargantua rabelaisian ce se deda libatiilor fara sfarsit, un aventurier fantast ce isi vede "umbra-n jilt imparatesc".

Linistea ce moare in unghii transmite prezentului strafulgerari ale constiintei, intorcand din timp in timp visarea catre starea de veghe.