Liviu Ioan Stoiciu (n. 1950). Poet. Debuteaza in 1980 cu o culegere premiata, "La Fanion".

Monografia sentimentala a copilariei, in stilul Iui Edgar Lee Masters din "The SpoonRiver Antology" a fost uzitata si de alti poeti contemporani, de Marin Sorescu, in "La Lilieci", sau de Petre Stoica in "Un potop de simpatii".

Imaginile burlesti au o factura mitologica degradata:

"Mai, frate, ia te uita:
Din cer, vine
in vesmant lung (cusut de ea) vai de mine...
(cine?...) cantonieresa..."

. A doua culegere se numeste "Cand memoria va reveni" (1985), anticipandu-se un asteptat moment al resurectiei a unei memorii ancestrale, prezente peste tot si nicaieri, senzatiile erotice fiind arhiprezente:

"Ma strangi la piept, esti
Una tatoasa: nimbul, in neoranduiala, ce culoare
are? Discul

lunii. Care se innoieste..."

. in "O lume paralela" (1989), se "practica un traditionalism abia camuflat (in ciclul «Desene rupestre» si nu numai aici), purtandu-si sufletul arhaic, rural, intr-un spatiu abia urbanizat..."

(Al. Piru). in "Desenele rupestre", se viziteaza civilizatiile vechi de mii si mii de ani, cu ulcele in care se pastreaza sufletele stramosilor.

Poezia postmodernista contine o nota pregnanta de fantastic al realitatii, construind lumi bizare, in care evenimentele iau directii putin obisnuite:

"in Echilibru. Ce mare lucru. Cineva
care nu se va mai intoarce: cu pasul greoi,
in Echipament
strain, oprit
pentru o clipa la pravalia frizerului,
sambata seara, unde se adunasera
cetatenii, afara, unii abia tunsi pe
castron, altii nebarbieriti, unii plini de
cosuri, altii sangerand
pe gat, in centrul
vechi al oraselului de provincie."

Dintr-o data se stabilesc dimensiunile unei lumi ciudate, in care punctul de referinta devine "saloon"-ul, pravalia barbierului, iar personajele, alarmate, ies afara pentru a observa aceasta intoarcere. Acest cineva este o persoana stranie, care se cere examinata de persoane cu functie:


"Cineva
cu Eghileti - care a intrat in vorba, cu
un zambet stanjenit,
Enigmatic («i se va intinde o cursa»),
nehotarat, ca: «la iesirea din
padure am vizitat un cocosat ce prindea
greieri din
zbor cu o nuia». Si:
ca era foarte priceput, avea un secret...
Sustinea
ca luna se indeparteaza lent de pamant, cu
50 de milimetri pe an?".

Notele fantastice ale poeziei sunt date de acest cineva care se intoarce dintr-o calatorie intr-un "Echipament" strain, pentru a da de veste faptul ca intalnise pe cineva, un prinzator de greieri, care sustinea ca luna se indeparteaza in fiecare an cu 50 de milimetri de pamant.
Motivul acestei calatorii fantastice a necunoscutului, poate venit din spatiul extraterestru, poate rezultatul unui experiment necunoscut, nu face decat sa amplifice grotescul situatiei. Poetul da dovada de inventivitate cand propune aceasta calatorie in necunoscut prin intermediul unui mesager sosit in mijlocul unui targ batran, invechit, uitat de vreme.
Situatia se rezolva insa in mod neasteptat:

"O
Epava. Care cloncanea si caraia.


Ca
dragostea (bautura
miraculoasa) te poate impinge la
scranteala. A doua zi, la pravalia
frizerului a fost pus un anunt: «Pericol de
prabusire din
interior». Iaca, ii
ieseau oasele de slab: cineva, care nu se va
mai intoarce, cu
acea pasiune a orizonturilor
interzise - e pe cale sa savarseasca o noua
prostie."


Teme si motive ale poeziei "Elixir confucius"
. Amestecarea datelor realului pana la pierderea tuturor sensurilor cunoscute.
.  O noua viziune asupra lumii, alta decat aceea a targului provincial, in care cea mai banala petrecere a timpului este la barbier.
.  Demolarea tuturor principiilor cunoscute asupra existentei, marcata de anuntul din final, dupa care frizeria urmeaza sa se prabuseasca "in interior".


.  Necunoscutul, vazut ca un mesager al lumii de dincolo, ca un intrus in realitatea acceptata de toti.