Romanul Ion al lui Liviu Rebreanu are caracter monografic, deoarece ofera o imagine a satului romanesc ardelean de la inceputul secolului al XX-lea, a carui viata se afla sub o dubla conditionare:
- sociala: in functie de proprietatea asupra pamantului;
- nationala: in functie de atitudinea autoritatilor austro-ungare.
Satul Pripas din zona Bistritei
(probabil Prislopul, in care tatal lui Rebreanu a fost preot) este descris in primul capitol (inceputul) pe masura ce un calator, urmand soseaua, ar intra brusc, "intr-o scrantitura de coline", intampinat de o cruce stramba, pe care sta un Hristos din tinichea ruginita. Sunt descrise primele case, asezarea lor (a invatatorului Herdelea, a lui Alexandru Pop-Glanetasu, a lui Macedon Cercetasu), atmosfera unei duminici de vara si hora de pe ulita din dos, din curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea. Hora este descrisa in amanunt, insistand asupra coregrafiei, a portului popular, in ritmurile Somesenei interpretate de tiganul Briceag.
Scriitorul prezinta scene ale vietii cotidiene (trezirea Glanetasilor in zorii zilei; odihna de seara in pridvor a Herdelenilor), evenimente traditionale din viata satului: nunti (a lui Ion cu Ana; a lui George Bulbuc cu Florica, a Laurei cu George Pintea, botezuri ( al lui Petrisor), tarnosirea bisericii, inmormantari, slujbe religioase duminicale, sarbatorile Craciunului, drame umane (sinuciderile lui Avrum, a lui Dumitru Moarcas, a Anei), scene de la carciuma, de la lucrul campului (cositul), nasterea, relatiile familiale etc.
Toate acestea indreptatesc considerentul ca romanul Ion al lui Liviu Rebreanu este o autentica monografie a satului transilvanean, un univers descris in toate articulatiile sale, din care iese drumul simbolic ce se pierde in marele univers.
Alte opere la romana, dar Necategorisite |
Politica de confidentialitate |