Evolutia romanului romanesc anterior lui Rebreanu inregistreaza cateva lucrari de referinta: "Ciocoii vechi si nor de N. Filimon (opera care deschide seria tipologica a arivistilor), "Viata la tara" si "Tanase Scatiu" de Duiliu Zamfirescu, "Mara" de I. Slavici (fresca a unei lumi dominate de patima imbogatirii), "ArhangheliF de I. Agarbiceanu (infatisand drama unei comunitati umane a carei existenta este legata de o mina de aur din Apuseni), "Neamul Soimarestilor" de M. Sadoveanu.

Dintre acestea, romanele "Mara" si "Arhanghelii" prevestesc capodopera lui Rebreanu, "Ion".


   Prin Liviu Rebreanu realisrnul traditional se modifica substantial, tinzand spre modern.
Astfel, analiza psihologica (investigarea, de catre autor, a trairilor afective ale personajelor, a reactiilor subconstientului, a obsesiei), analiza urmarilor unei ereditati incarcate, cercetarea instinctelor primare, a psihologiei obscure a fiintelor reduse ori a reactiilor omului aflat in pragul mortii, constituie marci ale modernitatii.                                              .
Analiza psihologica este realizata cu o mana de maestru in toate marile romane. Re locul intai se afla "Padurea spanzuratilor", in care incertitudinea chinuitoare, sovaielile si hotararile neasteptate ale lui Bologa sunt cercetate in profunzime, prin prisma nepotrivirii dintre conceptia despre datorie si realitatea dura a razboiului.

Pus in fata unei situatii-limita (obligatia de a-i osandi pe niste tarani romani), Bologa incearcasa iasa din acest cerc de fier, dar nu poate scapa de sentimentul vinovatiei pentru condamnarea lui Svoboda: "Astazi la noua era sa osandesc iarasi ..."


Analiza psihologica apare si in romanul "Ion"; orice scena din roman este suficienta pentru a ilustra aceasta trasatura. Asa, spre exemplu, in episodul in care Ion si Ana se intorc de la nunta Floricai, femeia (care intuise ca Ion "pofteste pe Florica") se simte rusinata si coplesita de greata:

"se parea ca toata lumea, cu tot ce e intransa, se scufunda in niste ape tulburi, atat de murdare incat scarba singura pluteste deasupra ei ca o iazma otravitoare, inchidea ochii si totusi vedea neincetat apa spre care o impingea o mana grea".

Ulterior, chemarea adancurilor se infiltreaza in subconstientul Anei, devenind obsedanta: "zilele i se pareau nesfarsite si tulburi, asemenea apei care o ispitise atunci si al carei miros inabusitor ii ramasese in nari ca o ispita".


In ziua mortii, Ana (instiintata de Savista ca Ion se duce pe Ia Florica) simte, din nou, teroarea golului: i se pare ca vechiul cuptor din casa parinteasca a cascat o gura mare, gata s-o inghita.
Numeroase sunt paginile in care scriitorul face analiza unei obsesii. Remarcabil este, din acest punct de vedere, romanul "Padurea spanzuratilor" in care obsesia ochilor lui Svoboda, instalata in adancurile subconstientului, ii va dirija destinul lui Bologa, pana in clipa mortii.

In romanul "Ciuleandra", jocul al carui nume da titlul cartii, devine obsesie pentru personajul central (Puiu Faranga):


" ...in absurda truda de a-si rememora melodia si jocul furtunatec al ciuleAndrei , se-ncurca, magistral, arabescurile capricioase ale obsesiei..." (Pompiliu Constantinescu).

 Un alt element modern al acestui roman il constituie analiza unei ereditati incarcate, intrucat faptul ca Faranga isi ucide sotia este pus pe seama unor instincte criminale innascute.
  Inca din nuvele, investigatia psihologica se indreapta catre sufletul adanc, intunecat al unor personaje care traiesc procese sufletesti lente, din a car&r acumulare se nasc izbucniri violente.
Psihologia obscura a gloatei este prezentata in romanul "Rascoala".

De data aceasta "Glasul pamantului apare ca o nazuinta intunecata, nascuta in adancurile obscure ale sufletului colectiv si transmisa din generatie in generatie.

In concordanta cu acestea sunt: vuietul surd al multimitfntunecarea de apocalips a razbunarii, timpul care se taraste greoi, instinctele primare, gesturile violente. Pe fundalul dorintei ancestrale de a avea pamant, faptele minore (calcarea unui cocos, o corectie aplicata unui copil, luarea porcului unui taran de catre perceptor) se dilata, tind spre enorm.

Conflictul este gradat, faptele se aglomereaza si se suprapun ca depunerea straturilor de pamant in erele geologice, pentru a izbucni distrugator in partea a doua a romanului.

   Analiza instinctelor primare numite simplu: Glasul pamantului si Glasul iubirii apare in acea adevarata fresca a vietii romanesti din Ardeal, care este romanul Ion. Autorul vadeste aici o profunda intelegere a trasaturilor esentiale ale sufletului taranesc pe care Tudor Vianu le numea lacomia de pamant, senzualitatea sanatoasa".

Senzatia organica ocupa un loc important, viziunea naturalista a omului il apropie pe prozatorul roman de scriitorul francez Emile Zola.
  Cercetarea trairilor sufletesti ale omului aflat in pragul mortii este magnifica : instiintata de Savista ca Ion merge la Plorica, Anei i se parea ca obiectele, din casa parinteasca au. Alte dimensiuni, iar cuptorul are o gura mare, fara fund, ca o poarta a adancurilor; in cljpa in care .se spanzura, are vedenia celor doi morti (mos Dumitru si Avrum, ultimul zambindu-i "straniu" ca o "chemare"); gestul ei, motivat prin existenta alaturi de Ion, apare si ca o urmare a chemarii neantului.

Stilistic, Rebreanu se caracterizeaza prin: dimensionarea enorma, tehnica detaliului, derularea in secvente cinematografice, filmate cu incetinitorul, caracterul "sinergic" (Calinescu) al unor scene; de asemenea, apare cunoscuta tehnica a contrapunctului utilizata si in muzica, transformarea auditivului in material, comparatiile cu o pronuntata nota de materialitate. Toate acestea fac din Rebreanu un scriitor modern.