Secventa de la nunta Floricai reprezinta, pentru Ana, caderea in abis, naruirea tuturor sperantelor. De apropierea din nou a lui Ion de Florica isi da seama nu numai ea, ci si George:

"George era foarte vesel si mandru, si se uita din cand in cand la Nicolae Tataru sa-l surprinda cat e de suparat. Rotindu-si privirea la oaspetii preacinstiti, intalni deodata ochii lui Ion Glanetasu, infipti ca niste lipitori in Florica."

Dar se linisteste, pentru ca Florica "sedea cu ochii plecati si plansi, cum se cuvine unei mirese, si doar pe buzele subtiate si rosii ii juca un zambet de placere."

Ana insa este "galbejita si uscata la obraji, sezand ca pe ghimpi si surazand rusinata."

Senzatia de totala prabusire este deplina, ea simte "o rusine crancena [...]. Si incetul cu incetul, rusinea se schimba intr-o greata nabusitoare."




In zorii zilei, cand Ion si Ana se intorc de la nunta, femeia spune fatalist, cu rol de mise en abime: "- Am sa ma omor Ioane!".

De acum, evenimentele intra intr-un turbion temporal care ii arunca pe toti participantii pe traiectorii imprevizibile: Ana se spanzura, Vasile Baciu isi vrea pamantul inapoi, dar nu poate sa-l mai obtina, pentru ca moare si fiul lui Ion; Ion se apropie de George, pentru a o intalni pe Florica. Savista il avertizeaza pe George ca cei doi s-ar putea intalni si George se intoarce pe neasteptate acasa, fapt care-i ofera ocazia de a-l ucide pe Ion. Preotul Belciug isi construieste biserica dorita, Herdelea reuseste sa se reintegreze in invatamant, printr-un proces declansat de cel impotriva caruia votase, deputatul Grofsoru. Inspectorul Horvat, nemultumit din nou de Herdelea, ii va sugera pensionarea.

Ghighi este pe cale sa se marite cu invatatorul Zagreanu, iar Titu pleaca la Bucuresti, ajutat de Gogu Ionescu, sotul Eugeniei, sora lui Pintea.