Ion Pop al Glanetasului, personajul principal din romanul omonim al lui Liviu Rebreanu, este tipul taranului roman din prima parte a secolului al XX-lea, "al sarantocului", care incearca sa-si depaseasca starea, sacrificand iubirea, obtinand prin viclesug pamantul dorit.

Era un fecior "iute si harnic ca ma-sa", caruia pamantul ii era drag ca ochii din cap. Tatal sau Alexandra Glanetasu "sarac iasca si lenevior de n-avea pereche" mancase o parte din zestrea Zenobiei si batea carciumile din Armadia, dar de cand Ion devenise stapanul casei, nu se mai instrainase nici o bucata de pamant. La scoala, Ion fusese silitor si cuminte, un elev iubit de invatatorul Herdelea, dar ce-i placea lui mai mult era "Sapazeasca vacile..., sa tie coarnele plugului, sa coseasca, sa fie vesnic insotit cu pamantul."

Era un flacau chipes si harnic, insa obsedat de dorinta de a avea mai mult pamant, jignit de cuvintele lui Vasile Baciu care, in fata satului, la hora, il numeste "sarantoc", "fleandura", "hot", "talhar".

Reactioneaza impulsiv, violent (vezi scena bataii cu George Bulbuc, dupa care "era multumit acum si racorit"). Are un conflict si cu Simion Lungu, deoarece intra in bucata lui de pamant, care cu ani in urma facea parte din averea Glanetasilor ("Inima ii tremura de bucurie ca si-a marit averea"). in timp ce preotul Belciug il dojenea la biserica pentru ca l-a batut pe George, ii era rusine, dar gandurile il duceau spre gasirea unei solutii de imbogatire ("isi zicea...ca, robotind oricat, nu va ajunge sa aiba si el ceva. Va sa zica va trebui sa fie vesnic sluga la altii, sa munceasca spre a imbogati pe altii. Toata istetimea lui nu plateste o ceapa degerata, daca n-are si el pamant mult, mult.") Scena cositului releva acest "glas al pamantului" care-i domina fiinta.


Inseland iubirea sincera a Anei Baciu, renuntand la dragostea pentru Florica Oprea, manipulandu-l psihologic pe Vasile Baciu, tatal Anei, Ion obtine in cele din urma pamantul ravnit cu patima, fiind cuprins de fericire ca de o betie

(" ...incet, cucernic, fara sa-si dea seama, se lasa in genunchi, isi cobori fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamantul ud. Si-n sarutarea aceasta grabita simti un fior rece, ametitor..." ).

"Glasul iubirii" revine, insa, in sufletul lui Ion si el, cu viclenie, se apropie din nou de Florica, imprietenindu-se cu sotul acesteia, cu George Bulbuc. Va muri, insa, sub loviturile de sapa ale rivalului inselat, cand este surprins intr-o noapte, la casa acestuia. Ion este "bruta ingenua, care traieste in preistoria moralei, intr-un paradis foarte crud."

(N. Manolescu)