Aparut in 1920, Ion este primul mare roman realist din literatura romana, "poate intaiul care nu face concesii viziunii idilizante asupra satului" (N. Manolescu)

Romanul ne transpune in lumea satului transilvanean de la inceputul veacului nostru, sat in care existenta curge intre semanat si seceris, pe o traiectorie presarata cu intamplari, pasiuni si ritualuri, in care fiecare individ traieste asemeni inaintasilor sai.

Ion al Glanetasului - flacau harnic, dar sarac, iubind mai presus de orice pamantul, o amageste pe Ana, uratica fiica a bogatului Vasile Baciu, sacrificand pentru aceasta iubirea Floricai. Dupa indelungi tocmeli, se face nunta, prilej pentru autor de a crea o admirabila pagina monografica. Abia dupa nunta, Ion isi da seama ca, impreuna cu pamanturile, o va primi si pe Ana si incepe sa o urasca. Altfel, el traieste o scurta perioada de bucurie navalnica, facandu-si planuri si privind adesea pamanturile lui Vasile Baciu pe care le si considera ale lui. Iluziile i se spulbera insa, atunci cand socrul sau isi calca promisiunea, admitand totusi sa-i "scrie " pe numele lui cinci loturi. in timpul acestor tratative, Ana, batuta de Vasile Baciu care o credea inteleasaxu Ion ca sa-l jefuiasca, lovita crunt si de acesta din urma si batjocorita de Zenobia, starneste compatimirea intregului sat.


In vara, in timp ce se afla la seceris, Ana il naste pe Petrisor. Evenimentul - plasat in mijlocul unei naturi solemne prin singuratate si prin lumina alba de inceput de lume - devine arhetipal; cei doi barbati "nemiscati, in picioare, cu capetele descoperite" asista parca la o mare taina, romanul fiind "opera unui poet epic care canta cu solemnitate conditiile generale ale vietii, nasterea, nunta, moartea".

In curand, Florica se marita, simetric, cu George - flacau care-i fusese harazit Anei. inca de la nunta, aceasta din urma intelege ca Ion tot o mai iubea pe frumoasa Florica, banuiala confirmata in curand de Savista - oloaga satului. Derutata, cu mintea "stinsa" si cu "inima seaca si goala", Ana se spanzura.

Ion, surprins intr-o noapte de catre George in curtea lui, este omorat, in mod simbolic, cu sapa. inainte de moarte, i se deruleaza prin minte intreaga existenta, in acorduri solemne de mare poem epic.

Dincolo de aspectele calendaristice ori sociale ale existentei rurale, romanul confera pamantului dimensiuni mitologice: in preajma lui si auzindu-i "glasul", Ion devine un alt om: pamantul este Uriasul pe care el il adora si-l invinge, iar gestul sarutului gliej este simbolic.