Capitolul V poarta titlul "Rusinea", in acest cadru epic Vasile Baciu afland ca fiica lui este insarcinata, nu insa cu cine i s-ar fi parut firesc, cu George, ci cu Ion al Glanetasului:
"- Apoi sa stii ca gresesti, bade Vasile, ca eu nu-s de vina! Nu, crede-ma! Eu pot sa pun mana pe cruce ca nici nu m-am atins de ea... Mie mi-a fost tare draga Anuta si am venit pe la dumneavoastra si m-am silit in fel si chip sa facem cum e mai bine. Apoi daca s-a intamplat altfel, nu-i vina mea, bade Vasile.


Ca eu m-am dat la o parte cand am vazut cum a iesit altul noaptea din casa si inca am auzit ce-am auzit..."

. Vestea il loveste pe Vasile Baciu drept "in crestetul capului".

La conversatie mai participa si mama lui George "cu glasu-i plangator".

Vasile Baciu se intoarce acasa pe un drum care i se pare o vesnicie: faptul ireversibil se consumase:

"Cum o zari, Vasile simti o tresarire apriga. intr-o clipa mintea i se lumina iar si in gandurile lui rasari Ion al Glanetasului, cu o infatisare dispretuitoare si triumfatoare, aratand cu mana pantecele Anei..."

.
Reactia tatalui este nimicitoare:

"Apoi porni sa-i care pumni in cap, in coaste, in burta, cu o iuteala fulgeratoare, gafaind si mugind:
- Rapandula!... Rapandula!... Amu te omor!... Nerusinata!... Feciorul Glanetasului iti trebuia?... Na, rapandula!..."

.

Capitolul VI, "Nunta", descrie un adevarat triumf pentru feciorul Glanetasului:

"Din clipa cand Vasile Baciu, in fata petitoarelor, ii fagaduise tot, Ion fu cuprins de o adevarata betie de fericire si de incredere. Era atat de plin de sine insusi incat se gandea numai la pamanturile lui..."

.
Nunta tine trei zile, dupa cum cerea obiceiul, iar nuntasii vin in carute, in timp ce Ion, din moment ce pamantul este dobandit, observa uratenia Anei:

"O privea si se mira c-a putut el saruta si imbratisa pe fata aceasta uscata, cu ochii pierduti in cap de plans, cu obrajii galbejiti, cu pete cenusii, si care, impopotonata cum era astazi, parea si mai urata."

Lui Ion ii este rusine ca s-a casatorit cu Ana, iar in tot acest timp se gandeste la Florica. Desfasurarea nuntii respecta traditia: notarul le citeste "pe ungureste" cele cuvenite, iar preotul Belciug le citeste frumos din carte, gandindu-se la darul ce i se va face pentru biserica cea noua.
Vasile Baciu se imbata si spune:


"- Lasa ca-ti dau eu tie pamant... n-ai grija... iti dau! iti dau!".

Starostele nuntii este Macedon Cercetasu, rostind stihuri, iar bucatareasa cea mare este "mama Floricai, suflecata pana-n genunchi si cu un linguroi urias intr-o mana", care umbla printre mese si isi lauda bucatele, "chiuind la intrecere cu Zenobia care, de mandra ca era soacra mare, se imbatase tun."



Capitolul XI, "George", scoate, dintr-o data de pe scena, nemilos, doua personaje, pe George si pe Ion, pe antagonist si pe protagonist. Crima este planuita cu mare grija pentru detaliu:

"iesisera din sat si suiau pe coasta, printre ogoare tacute pe care claile innegureau cu talharii la panda... Doua zile planuise dansul ce-o sa spuie tatalui sau cand va sosi clipa, si acuma nu-i venea nimic in minte."

Lumea este cuprinsa de somnolenta, in timp ce flacaul se indeparteaza de carele cu mers mulcom, sare "gardul porumbistii din dosul casei" si bate in usa, "cum bat flacaii".

Florica isi revine dupa surpriza pe care o are, dandu-se, la inceput, la o parte, "ca plesnita de bici".

Sunetele denota o incordare extrema, prin tonalitatea lor joasa, in timp ce se aud pasii cuiva in ograda.
Ion este surprins chiar in curtea lui George, cu un tragicomic "- Ssst!... ssst!... st!", infaptuirea crimei denota sange rece, ca al lui Raskolnikov din "Crima si pedeapsa", de Dostoievski:

"Cu amandoua mainile, George ridica sapa si izbi. Simti ca fierul a patruns in ceva moale si in gand ii rasari intrebarea: «Unde l-oi fi lovit?» Dar numaidecat se auzi iarasi, mai incet si rugator:-Ssst... ssst..."

. Florica priveste scena cu disperarea persoanei care nu mai poate interveni in vreun fel:

"in casa Florica statea acuma ghemuita de groaza, pe lavita, langa fereastra.

- Ce-ai facut, omule? murmura femeia intinzand bratele spre dansul, ca o aparare sau o rugaciune.
- L-am omorat! raspunse scurt George."


Dupa moartea lui Ion, satul isi reia viata de parca nimic nu s-ar fi intamplat:

"Apoi ploaia statu. Din pomi si de pe stresini picura din ce in ce mai rar. Nourii se imprastiau. Cerul albastrea proaspat, spalat. O vaca mugi undeva prelung, puternic, incat cainii desteptati din atipeala pornira deodata in tot satul sa latre speriati. Cucuriguri vioaie isi raspundeau cu inversunare. Oamenii ieseau prin ograzi, frecandu-si somnul din ochi sau intinzandu-si oasele. Pe ulita cea mare incepeau a urui carele pornite la camp."