Mesterul Manole, Verwandlungsdrama, drama expresionista, la fel ca "Zamolxe" (1921),
"Cruciada copiilor" (1930).

Irationalisti ce influenteaza scrierile lui Blaga: Oscar Spengler, Nietzsche, Ludwig Klages.
Resurectia "fenomenului abisal, originar": fortele ce determina daramarea zidurilor sugereaza o a treia forta. Se spune in "Pax Magna":

"Pesemne - invrajbiti
de-o vesnicie Dumnezeu si cu Satana
au inteles ca e mai mare fiecare
daca-si intind de pace mana. Si s-au impacat
in mine: impreuna picuratu-mi-au in suflet
credinta si iubirea si-ndoiala
si minciuna".

Calugarul Bogomil presupune ca Satana a creat trupul, iar Dumnezeu i-a dat sufletul. Conceptia este contrara scrierilor apocrife crestine, unde se spune ca laldabaot a creat un om imperfect, neavand puteri totale. Jertfa nu poate fi ceruta de Dumnezeu, pentru ca acesta nu este sangeros, dar nici de Satana, pentru ca jertfa este impotriva lui, fiind folosita in scopul edificarii unei manastiri. Fortele primare, existand inainte de Timp, ar putea fi responsabile de aceasta jertfi.
Semnificatia jertfei. Sufletul este nemuritor, asa dupa cum credeau dacii si popoarele germanice sau iraniene. La jertfirea unei persoane, entitatea energetica enorma a sufletului ramane intemnitata intre ziduri, creatia fiind astfel protejata de trecerea timpului.

Este si motivul pentru care bisericile si manastirile constituie locuri exponente ale sacralitatii. "Cu alte cuvinte, din frica de a nu fi concurat de progenitura, Dumnezeu o mutileaza", spune G. Calinescu in "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent", vorbind despre Marele Anonim, personaj emblematic, sugerand misterul absolut al lumii si izvorul ei creator.

Gaman este un personaj stihial, avand legatura cu fortele subterane, primare, ce determina jertfa. Semnificatia jertfei ramane insa emblematica, pentru ca nu ar fi cerut nimeni ca lacasul sa fie etern. Irationalitatea gestului, desi explicat prin prezenta acestui principiu tert, transcendent, stipuleaza coordonate ce merg departe in timp, pana in momentul creatiei, in "Urzeit".



  Bogumil este cel ce arata ca jertfa este necesara, facandu-se purtator de cuvant pentru fortele imersate intr-o atemporalitate nelamurita, benefica sau malefica. Faptul ca locasele de cult trebuie sa existe arata ca "sacrul" are nevoie sa-si faca simtita prezenta in "profart", prin porti transcendente. Misterul piesei ramane pagan, fiind prezent in toate legendele lumii. Dupa cum spune Mircea Eliade, in "De la Zalmoxis la Genghis-Han", sacrificiul este intalnit "la letoni si la estonieni, la rusi si ucraineni, la germani, in Franta, in Anglia, in Spania".

in "Historia Britanicum", druizii il sfatuiesc pe regele Gorthingen sa stropeasca o manastire cu sange de copil. Sub aceasta forma, obiceiul se intalneste si in Polinezia, Oceania, Indochina, China, India moderna si Japonia.
 Manole poarta o vina tragica; el trebuie sa aleaga: fie isi abandoneaza munca si devine un om comun, fie jertfeste pe cineva si manastirea poate fi terminata. Faptul ca se afla intr-o dilema, intr-un cerc din care nu poate iesi, determina tragedia sa deosebita. El ii convinge pe mesteri sa accepte jertfa si sa nu plece, dar destinul se intoarce impotriva lui. Mira se va jertfi de buna voie, pentru a permite "realizarea creatiei".

Ea devine o "imago mundi", se va substitui corpului arhitectonic al bisericii. Mitul jertfei pentru creatie este universal. Riturile de jertfire apartin vremurilor paleoagricultorilor, iar originea Mortii ar putea fi stabilita chiar aici. Divinitatea sacrificata devine, prin imolare, primul mort. Regatul mortii prolifereaza tocmai din aceasta jertfire primara a divinitatii. Dupa ce biserica este ridicata, mesterul Manole este acuzat de boieri si de calugari ca a zidit primul "lacas al lui Antihrist".

Dar el nu mai apartine clipei, ci s-a eternizat prin jertfa. Calugarul Bogumil este atemporal, venind de la hotarul de dincolo de Timp, pentru a arata ca, in afara de Dumnezeu si Diavol, mai exista un Altul, Marele Anonim care strajuieste lumea.